Serial feisbucist (SF), episodul 6, sezonul 1

Urmărirea acestui serial este interzisă adulţilor sub 18 ani fără acordul minorilor. Pot fi întîlnite scene dure, limbaj licenţios, sau descrierea unor acte sexuale nepornografice Este necesară aprobarea primăriei.
„Modista”
Vineri dimineaţă Lişman a venit la birou întors pe dos. Vedea negru în faţa ochilor. Toată noaptea s-a zvîrcolit în pat ignorîndu-şi noua achiziţie.
Lorelei era cu 26 de ani mai tînără decît el, dar nu părea prea tare ofilită din cauza asta. Atîta timp cît Lişman era pe val, o durea între fese dacă o judeca lumea. „Invidioşi” – îi plăcea să arunce din colţul gurii. Deocamdată erau în faza iubirii năvalnice cu năbădăi cînd bărbatul trecut bine de vîrsta „copturii” are coarnele de bou amestecate printre acelea de cerb. Pe Lorelei nu prea o interesa asta. Înţelegea să participe în cuplu doar atît cît să fie şi liberă, dar să controleze totuşi relaţia. Ştia la perfecţiune – terminase psihologia totuşi – cînd să stea lipită lîngă Lişman şi cînd să largheze lesa. Cardurile holteiului tomnatec şi averea ce o ştia din Declaraţia găsită pe sit-ul primăriei îi dădea gagicii siguranţă. Cîteva weekenduri la shoping pe la Milano, Paris sau Viena, erau deocamdată suficiente să fie încrezătoare în vremuri mai bune. Următoarea etapă: un apartament ultracentral cu trei camere deasupra Agenţiei Teatrale. Dotat cum trebuie de la A la Z, cuibuşor de nebunii, pe numele ei, evident.
Azi Lişman s-a sculat cu noaptea în cap de pe la şapte, s-a bărbierit şi a sunat la garaj să-i vină maşina după el. Deocamdată, după divorţ stătea „în chirie” de ochii lumii într-o vilă la Buciumeni care era a directorului său de la Dezvoltare şi Cooperare, dar fusese trecută mascat pe numele fratelui noii lui amante. Costan – directorul – locuia şi ăsta cu actuala amantă în altă vilă mai încolo, pe aceeaşi uliţă, că fusese prevăzător şi-şi construise două căsoaie, că doar manipula şi el fonduri europene.
Lişman mergea deocamdată închis, să nu bată la ochi. Avea o casă de vacanţă la Vatra Dornei şi un apartament pe faleză la Monaco, dar pe ultimul îl cumpărase pe numele unui prieten vechi din clasele primare de la el din sat pe care l-a convins cu nişte bani de un tractor să-l ajute să nu intre în vizorul Fiscului.
Se gîndea că mai stă un mandat şi probabil vinde tot şi pleacă cu bănetul în Franţa.
Turbarea de vineri a lui Lişman venea de la Bucale. Tocmai cînd se lungi în pat lîngă Lorelei să-ş odihnească în sfîrşit osemintele după o dupăamiază extenuantă de fotbal „cu băieţii” la sală, îl sună Ponta pe numărul secret. Problema era cît se poate de nasoală, că la Bucale intrase dihonia în Vanghelie şi Negoiţă de cînd se aflase că Dragnea a dat la pace cu mogulul Ghiţă. Ăştia doi s-au jurat că-şi bagă pul…overul în şifonier şi să aducă mogulii voturile de care are nevoie Premierul.
Ponta l-a avertizat pe Lişman că de nu scoate la el în oraş 45% şi pe judeţ 40, poa’ să-şi ia adio la orice funcţie la partid. „Auzi la el, cretinul naibii! Autostradă la idioţi nu numai că nu face, dar nici măcar nu promite, fonduri pentru Spital de Urgenţă canci, aia nu, aia nu, da’ ce mă-sa pe gheaţă crede puţoiul ăsta, numai cu gargară la moldoveni poate cineva să aducă voturi? Bou am fost că nu m-am întors înapoi la Băsescu cînd mi-a zis Chioru….hai băi oaie sovietică, noi doi ne ştim de o viaţă, am şmenuit profesional împreună cînd eram şi eu primarul Bucureştilor, am acceptat să mergi mascat la roşii, dar acu îţi spun io că tot mai bine strîngem rîndurile în partidele astea de dreapta pe care am avut grijă să le amestec! Eu, nu, că am prins cheag în PSD şi ăştia chiar mă cred de al lor”.
În timp ce şi-a băut cafeaua regulamentară de la expresorul cumpărat cu Lorelei tocmai de la Milano, primarul a răsfoit puţin pe tabletă Facebook-ul. A crezut că scapă tableta din mînă pe gresia spaniolă din bucătărie. Luaseră foc găozarii din opoziţie despre o expresie a lui madam Ineleanu de faţă cu presarii cînd a fost trimisă de el să se arate la plantatul plopilor în Popou.
„Tu’i duminecatul mamii ei de croitoreasă proastă! Cretina dracului! Am făcut-o deputată de Vlad Ţepeş – marele cartier muncitoresc al Oraşului – că s-a rugat şpăgarul ăla de bărbatu-su pe care l-am numit şef peste arhitecţi, să-i aranjez ţiitoarea ceva pe la partid, că a intrat cu ţoalele în faliment şi are gînduri serioase cu ea …păi uite ţoapa naibii ce-mi face! Eu nu ştiu acuma cum să mai dreg busuiocul de cînd Mişu şi Plopeanca au ras copacii de lîngă cimitir că am scăzut în sondaje de nici moşnegăraia flămîndă nu ne mai votează şi cretina asta scapă sunete din ţeavă crezînd că vorbeşte! O pun să se reguleze în cartier, să facă ce ştie şi să aducă de acolo 50000 de voturi. Lua-o-ar Lupii Răi la o poştă, de babetă cu ifose!”
Bombănind, Lişman dădu să iasă din casă, dar Lorelei din patul răvăşit îl strigă cu o voce de mîţă nesterilizată: „iubi, pleci aşa devreme? Te rog mult nu uita să-mi laşi şi mie nişte bani, că am văzut nişte pantofi superbi şi o geantă ca a lui Udrea în Mall.”
Lişman se execută, scoase un card din portmoneu. „Vezi că e în euro, mergi întîi la BCR la bancomatul de valută şi ia-ţi lei. PIN-ul e acelaşi pe care ţi l-am dat cînd am fost la Milano.”
Mergînd către maşină, Lişman îşi zise în gînd: „ăsta e un test. Pe cardul ăsta mai sunt vreo şapte mii de euro. Ia să văd şi eu dacă tipa asta e profitoare, sau chiar mă iubeşte. Dacă nu trece de trei mii, s-ar putea să aibă un viitor…”
Ajuns la birou, îi aruncă din mers lui Micşunica: „să vină la mine Mişu şi hartistul ăla de arhitect Ineleanu.”
Deschise calculatorul şi intră direct pe Facebook. Imediat îi apăru pe wall un articol parodie despre el scris de tîmpitul ăla din societatea civilă care-i mînca zilele de cîţiva ani. Oricît s-au chinuit băieţii de la IT – Plopeanu personal – să-i bulească contul de pe Facebook, ăsta îl redresa de urgenţă. Mai mult nu aveau ce să-i facă, deoarece avea informaţii că tipul nu se joacă şi reclamă oriunde fără frică. Dacă i-a făcut reclamaţie şi la forurile europene la Strasbourg şi la ministresa cumătră cînd s-au hăcuit copacii, e clar că ăla nu glumeşte. Tocmai făcuse alt pamflet dintr-un serial în care era luat la mişto tare de tot şi el şi oamenii lui. Micşunica băgă capul pe uşă şi-i spuse: „Mişu nu a venit încă Şefu, ce fac?”
„Cum n-a venit? Da ăsta cît naiba mă mai enervează? După ce îi pun palma la cur, îl fac şef şi la partid, îi las afacerile din tîrg să prospere închizînd ochii, după ce că grăieşte o droaie de prostii la ziare, nici la servici nu ştie să vină? Sună-l acu pe mobil şi zi-i ca într-un sfert de oră să fie în birou la mine!”
„L-am sunat Şefu, intră robotul şi nu răspunde!”
„Fuuutui gura mamii lui de ţigan tîmpit, iar s-o fi îmbătat ast’noapte pe la vreun club de-al lui cu vreo curvă ce o freacă la bară! Dă telefon la Mask Club, la Ţeava Lustruită şi la Cafeneaua cu Orgasm şi întreabă de el. Da’ stai, nu întreba. Le spui aşa: şefu e turbat, spuneţi-i lui Mişu să apară în cinci minute în biroul lui!Şi închizi. Ineleanu este?”
„E la mine în anticameră. Să intre?”
„Nu. Să vină odată cu Mişu.Fa Micşunico, am pretenţii de la tine, că eşti fimeie în toată regula, chiar dacă nu prea eşti regulată. Ţi-am mai zis că am auzit de la secretara Rectorului Acostoaie că se zice corect antecameră, nu anticameră, ce dracu?”
Micşunica închise uşa pe dinafară cu o mutră bosumflată. Se apucă de dat telefoane la cele trei cluburi de noapte unde îi spusese primarul.
Cînd formă numărul de la al treilea, Mişu deschise uşa Secretariatului. Micşunica îl luă la măsurat din cap pînă la sandale şi cu ochiul expert de femeie rasată observă din prima o gaură cît o monedă de un ban în şoseata stînga la degetul mare ce se iţea din sandalele verzi. Urcînd privirea, ochii îi căzură involuntar pe prohabul blugilor lui Mişu care erau închişi doar pînă la jumate. Cămaşa albastru de Voroneţ avea doi nasturi lipsă, semn că vicele avusese o noapte grea. Ochii înceţoşaţi şi faţa buhăită erau semne clare de ore suplimentare de noapte.
„Mişule, ai îmbulinato cu Şefu. M-a pus să sun pe la cluburile tale că ceva nasol s-a întîmplat şi e foarte întors pe dos. Mi-a zis să te scot din pămînt. Telefonul mobil ţi-i închis. Unde ai fost? Te vezi cum arăţi? Măcar trageţi bine fermuarul.”
„Unde am fost? Am muncit toată noaptea! Am inspectat şantierul de la Katanga la tramvai şi am verificat să văd cum lucrează ăia de la Gunoaie S.A. că pe Apostolescu îl fut! Telefonul mi s-a descărcat cît am vorbit şi am uitat să iau încărcătorul de maşină”
„Hm.”- îşi zise secretara în gînd. „ai fost tu pe şantiere azi noapte cum am fost eu în pat la advocatul ăla din Bacău.”
„Intraţi împreună cu domnul arhitect Ineleanu.” – vorbi tare Micşunica.
„Să trăiţi!” rostiră în acelaşi timp cei doi. Aşteptau lîngă uşă în picioare.
„Luaţi ceva tare în cur, nu aşteptaţi invitaţie…” îi luă Lişman din scurt.
„Băi gagiilor uite de ce v-am chemat. Mişule, pe tine te-am făcut mare şef la Organizaţia PSD pe Oraş, ca să poţi cîndva să-mi iei locul dintr-o poziţie faină din partid. Tot pe tine te-am desemnat la şedinţa ce am avut-o, să conduci operaţiunea de plantare a plopilor în Popou să ne mai spălăm puţin măcar jegul acu înainte de alegeri. Eu nu ştiu ce şi cum ai condus, dar aşa cum te ştiu, cred că ţi-au fost ochii şi mintea numai după muieri şi după ce tragi pe frigăruie seara. Madam Ineleanu, pe care la cererea onor distinsului domn acilea de faţă – băgami-aş banii în bancă să mi-i bag – am făcut-o dintr-o biată croitoreasă scăpătată, mare om politic şi derutată de Oraş în cel mai mare cartier muncitoresc. Nu cred că poate cineva să mă contrazică şi să nu recunoască adevărul: madama în cauză i-a sucit capul prezentului domn pe care l-am numit în mărinimia mea Şeful Trezorier al Şpăgilor din primărie. Madoamna – o renumită croitoreasă devenită peste noapte mare modistă de rochii de mirese şi şorţuri de bucătărie – s-a autodenumit bruscamente designer ca să dea bine lîngă dom’ arhitect. Monseur aici dă faţă, a insistat pe lîngă moa că afacerea iubitei sale devenită nevastă a intrat în scăpătare şi are datorii la stat cît bugetul oraşului, aşa că a aranjat să-i bage prăvălia în faliment. Ca atare, îi căuta un serviciu convenabil cu venituri babane şi muncă fără. Să fie şi şăfă. I-am găsit. Am făcut-o io derutată!
Ce face îsă madama? Păi ce să facă? O ia ţeava pe dinainte şi scoate prin muştiucul trompetei – de faţă cu lumea întreagă – o expresie care îmi oripilează poporul PSD chiar în prag de alegeri. Zice madam Ineleanu în public, în plin Popou: numeste „grup de omuleti fara ocupatie specificată „ pe cei care au protestat in Oraş fata de taierea plopilor!Băi Ineleanule, băi! Tu îţi regulezi vreodată muierea asta pe acasă cînd vine cu avionu săptămînal de la Bucureşti? Că după ce scoate ea pe gaură, nu pare deloc a fi regulată!
Păi cum gura mamii ei de paţachină pe care io am făcut-o doamnă, se trezeşte ea cînd eu mă chinui de un an să dreg busuiocul, cînd nu ştiu cum să-mi mai acoper curul de şuturile lui Ponta, Dragnea şi toţi căcaţii ăia din Bucale, cum pizda mă-si să fac să creştem măcar cu un procent în sondaje şi madam deputata Ineleanu scoate prin orificiul ce-i zicem noi golanii muie, asemenea idioţenii?!!
Auzi Ineleanule, pe mine nu mă interesează ce faci. Te duci şi baţi găina să se ouă ouă de aur, o regulezi în Piaţa Domnitorilor să se adune lumea că-i campanie electorală şi să vadă ce bine face PSD-ul, da dacă: pe cartierul lui Vlad Ţepeş nu scoateţi 50000 de voturi, aţi belit belingherul cu mine şi tu şi silfida ta muiere, priceput-ai?
Iar tu, băi Mişule unde p…ălăria mea umbli ca un cîine jigărit în nuntă de ai scăpat hăţurile ce ţi le-am dat în mînă de o luăm dracului la vale de nici popa Teofil nu ne mai scoate din cazanul cu smoală? Eu te bag şi pe tine în originea mamii tale de golan, că te ocupi numai de afacerile tale, dar parcă te doare în cur că e campanie şi de nu luăm 45% pe Oraş, luăm cu toţii cîte un şut în spate de nu ne vedem!
Te avertizez că dacă mai iau un şpiţ în buci de la vreun şef de la Bucureşti, ţie şi altora ca tin eu vă trag din careul mic alte şpiţuri mai multe şi mai tare, că mă încalţ cu pantofii cu vîrf ascuţit ai lui Micşunica şi vă găuresc bucile!
Se deschise brusc uşa şi se iţi capul secretarei. „M-aţi strigat Şefu?”
„Nu fa, nu te-am strigat, da’ ia să văd cu ce eşti încălţată? Vedeţi bă ce şpiţuri au papucii Micşunicii? Ei cu ăştia mă încalţ cînd vă trag şuturi în cur! Hai lipsîţi din faţa mea chiar acu şi aveţi grijă că nu glumesc!”
(sfîrşitul episodului 6, sezonul 1)