Desigur îmi ştiţi deja înverşunarea contra piezei cea rea a oraşului în care m-am născut la a patra generaţie cercetată din arborele genealogic dinspre mamă – şi anume contra veneticului ghiorlan adus de unda de viitură a Bahluiului care a cărat toată mizeria şi gunoaiele întâlnite în calea sa la marea inundaţie de prin 1970 şi apoi în 75.
Cu ea a fost adus şi tânărul Ghiorghi ce şi-a făcut se pare o plută din strujeni de păpuşoi să se salveze de la înnec tocmai din Dorohoiul natal.
Asta nu ar fi fost nimic dacă ticăloşia sa genetică şi lipsa de cultură primară nu i-ar fi dat un tupeu exagerat care i-au marcat caracterul şi nu ar fi ajuns de circa doisprezece ani să ne marcheze viaţa şi oraşul de baştină, aidoma unui maidanez care se pişă la toţi copacii din cale ca să-şi marcheze teritoriul.
Dar nu despre asta doresc eu să mă ocup aici în acest articol, ci de cutotul altceva şi altcineva.
Pe Nichita îl lăsăm blestemelor cele mai rele pe care majoritatea dintre noi i le adresează lui şi moştenitorilor săi genetici pentru că deşi este întruchiparea diavolului pe pământ i-a luat minţile şi capului BOR din Moldova – şi anume ÎPS Teofan.
Dar acest Sarsailă cu mantie roşie ar mai fi avut oare vreo şansă dacă de cealaltă parte nu am fi avut neşansa istorică de a fi contemporani alţi diavoli spurcaţi aparţinând tot de Talpa Iadului? Oare dacă am fi avut totuşi o societate cât de cât sănătoasă şi netarată de o jumătate de secol de comunism am mai fi avut noi asemenea clasă politică plină de lepădături sosite cu aceeaşi undă de viitură sau cu altele ulterioare?
În mod cert nu ar fi putut dura şi nici perpetua asemenea ipochimene de venetici prost crescuţi şi puşi pe căpătuială cu orice preţ aşa cum ne este sortit ca pedeapsă să avem!
Spun cu tărie de multă vreme şi voi spune până cineva nu va mai rezista până la urmă şi va alege să facă un gest radical care va fi poate momentul când flacăra fitilului va fi ajuns la capsa detonantă şi asta va declanşa explozia.
Îmi este atât de scârbă, atât de silă să pomenesc numele diavolului Nichita şi a aghiotanţilor săi Chirica, Surdu, Vericeanu, Tomorog, Coman, Iacoban, Ostaficiuc, Ivan, Sălceanu, Apostol şi tot neamul lor cel neadormit, încât nu are rost să continui că îmi vine fierea în gât!
Dar cine li se opune acestor ticăloşi?
Păi li s-ar putea opune alţi ticăloşi aproximativ de aceeaşi talie cu cei enumeraţi mai sus, nişte viermi intestinali aciuiţi în intestinul cel gros al politicii bahluiene de unde aşteaptă un „vânt” să iasă afară.
Sunt la fel de proşti, la fel de ticăloşi, la fel de arivişti şi oportunişti, la fel de hrăpăreţi şi fără scrupule. Singura chestie care îi deosebeşte este faptul că şi-au adunat gunoaiele într-o pungă de nylon galbenă aruncată pe groapa de gunoi a Iaşului.
Acţiunile lor, discursurile lor şi modul lor de atac politic este la fel de abject şi de lipsit de sens ca şi al mafiei roşii popeşti din PSD.
Câtă silă şi isterie îmi pot produce vorbele unui „nimeni în stradă” ca acest troglodit ciochist ca Marius Danga – ce continuă în permanenţă să se dea în stambă şi să se facă de râsul curcilor sărind ca o broască râioasă la beregata lui Nichita aflat din cauza limbeRelilor pe cai mari!
Când îl vezi câtă importanţă încearcă el să-şi dea prin şedinţele filmate de la primărie, prin intervenţiile telefonice în care se bâlbâie încercând să-i replice ghiorlanului de Dorohoi că îşi reproşează „că n-au fost suficient de vehemenţi şi vocali” când s-a hotărât ÎN UNANIMITATE decimarea teilor străbuni, când este de notorietate complicitatea veche începând de la ocnaşul Fenechiu – ce a vândut liberalismul autohton neocomuniştilor lui Nichita – când în loc să facă dracului cinci paşi înapoi şi să lase un om credibil, neatins de fecalelele primarului, să-i care acestuia şuturi în dos, pur şi simplu îţi vine să-l scuipi prin ecranul televizorului!
Mă revoltă slugărnicia şi obedienţa membrilor de rând ai PNL Iaşi care – în ciuda spiritului liberal inconfundabil în clasica doctrină – se complac ca nişte râme nevertebrate să ajungă vreodată într-un loc mai în faţă!
În PNL sunt oameni capabili şi curaţi pe care eu îi cunosc şi-i respect, oameni onorabili, afacerişti întreprinzători în adevăratul înţeles liberal al cuvântului, oameni care s-au înscris în urmă cu mulţi ani ca şi mine în acest partid crezând că vin într-un loc unde pot face politică liberală curată, aşa cum au făcut înaintaşii noştri.
Au dat însă de nişte lepre jegoase conduse de ocnaşul de azi Fenechiu care stă în puşcărie condamnat pentru o găinărie şi nicidecum pentru marile tunuri financiare şi escrocheriile ce le-a pus la cale şi pe care le-a controlat direct sau indirect prin trafic de influenţă şi licitaţii trucate. Au dat de locotenenţii acestui impostor al politicii şi din păcate au ales calea de a se complace să aparţină unui partid istoric fără a avea posibilitatea de a se putea exprima liber şi de a expune idei liberale unde să se poată afirma!
S-a ajuns astfel să se denatureze însăşi spiritul vechi al liberalismului – acela „cu noi prin noi înşi-ne”!Văzând că din interior nu am şanse reale să câştig în mod cinstit şi corect o recunoaştere a muncii mele am ales să demisionez din PNL pentru a nu le da ticăloşilor satisfacţia de a mă da ei afară din partidul în care m-am înscris în aprilie 1990 şi astfel să-mi pot duce nestingherit lupta contra ticăloşilor şi demascarea lor!
Din păcate nu au procedat ca mine şi alţi membri stimabili, crezând poate că va veni ziua când se va produce o minune şi totul se va rezolva de la sine, iar valoarea va ieşi la suprafaţă ca uleiul de mir.
Că nu este aşa, se vede şi acum cu ochiul liber şi asistăm la un liberalism mafiot condus şi coordonat de nişte oameni veroşi care nu au niciun fel de scrupule, nişte oameni care şi-au înfipt adânc ghearele unghiilor netăiate în capitonajul scaunelor pe care s-au aburcat călcând pe spinările celor cu capul plecat!
Mie nu-mi pot acum închide gura, pe mine nu mă pot păcăli nişte trepăduşi care cică deja au o vechime de douăzeci de ani în politică şi nu se vede nimic în urma lor înafară de gargară!
Adomniţei este tipul politicianului făcut cu mâna de Relu Fenechiu care s-a trezit mare înainte de a lepăda ţâţa tatălui de la care a supt şi care a numărat stelele de pe steagul UE la îndemnul unor şcolari din Galaţi.
Ca formaţie fiind inginer constructor, absolvent al unei prestigioase şcoli după anii „democraţiei româneşti” este „ceva altfel” decât tipul învechit de inginer cu patalama, ca în garda popei Teofan. Se vede asta şi după felul în care a format echipa de la C.J. cu care a abordat îndrăzneţ proiecte demult închistate de antecedenţi şi de rezultatele palpabile obţinute în fruntea C.J.
Dar şi Adomniţei este tarat şi tributar unei mentalităţi închistate de politicianism de duzină şi energiile sale în mare parte se consumă şi se disipează în lupta cu orgoliul şi ego-ul său imens comparându-se şi întrecându-se continuu cu mârlănetele idiot de la primărie.
Permanent este timorat de haloul existent în jurul lui Nichita, dar în inocenţa şi infantilismul său nu vede că aura este doar un abur de rahat urât mirositor şi vrea cu tot dinadinsul să capete şi el aceeaşi patină.
Imediat ce este prins cu degetul pe care şi l-a băgat în cur că-l duce la gură, se supără ca văcarul pe sat, se bosumflă ca Bulişor la grădiniţă şi vrea să-şi ia lopăţica şi să meargă acasă…
Este un tip şantajabil – asta este evident şi vizibil – şi există sfori nevăzute de care trag cu putere diverşi mahări din oraş în spatele unoroa fiind chia gherţoiul din Dorohoi.
Nu m-aş mira niciodată dacă voi auzi într-o bună zi că este săltat de mascaţi şi încătuşat în faţa camerelor TV ale postului său de casă TeleM – devenit iată, prin sfori politice, post regional.
Foarte bine şi de salutat să mai existe măcar un singur organ de presă care să facă opoziţie gherţoiului dorohoian, dar de aici şi până a te baza exclusiv pe serviciul plin de slugărnicie a doi – trei jurnalişti ce duhnesc de băsism şi sunt din acest motiv total necredibili, este o cale lungă.
Cum să-ţi atragi simpatia publicului votant, când vezi nişte inşi care stau pe sticlă ca bâzoii pe geam încercând să evadeze prin izbituri repetate tocând mereu cu ură aceleaşi subiecte contra lui Nichita şi a guvernului Ponta când populaţia se confruntă direct cu multe ticăloşii rezultate tocmai din coabitarea lui Ponta cu Sistemul băsist pe care până mai ieri – tu mare jurnalist – l-ai servit necondiţionat mâncănd căcat pe bani grei veniţi din neant?
Cum poate unul ca Marius Danga să afişeze astăzi o mare prietenie cu doi redactori „băsişti pursânge” de la TeleM, când până acum doi ani se scuipa direct cu respectivii pe bloguri personale?
Din acest motiv şi din multe altele Iaşul este un oraş pierdut, un oraş în care societatea civilă se comportă timid şi dispersat, fiind ţinută special în ignoranţă şi în bulversare, pentru că şi în sânul partidului de opoziţie se duce sub oblăduirea unor şnapani ce au ocupat de tineri scaunele posturilor „cheie”, fără nicio experienţă de viaţă, ci doar după modelul mentorilor lor – care rând pe rând înfundă puşcăria – până ce le va veni şi acestora rândul.
Lua-v-ar naiba de tâmpiţi şi idioţi care distrugeţi sănătatea societăţii!