1606868_693014340750901_1621292219_n

NEAMŢUL – Banc secuiesc tradiţional

Cică pe timpul lui Ceauşescu exista o intreprindere relativ mică la Miercurea Ciuc. Să zicem – U.M.T.C.F.(unitatea de mecanizare de transport şi construcţii forestiere).
Într-o zi, Secretarul Biroului Organizaţiei de Bază al Partidului (care de multe ori era mai tare ca dom’ director) este chemat la „Municipiu” şi i se trasează sarcină ca pînă la 23 August să mai primească în Partid măcar un nou membru….
Omul vociferează, se zbate să demonstreze că unitatea lui e relativ mică şi nu mai are de unde să facă noi membri de partid.
„Nu mă interesează, e sarcină, mă auzi?” – îi spune Primul Secretar. „Răspunzi cu capul!”
Vine „titcar elvtars” la intreprindere şi cu capul în pămînt merge la Dom’ Director. „Igozgoto Ur”. Îi povesteşte beleaua şi stau amîndoi cu un „stampel” de palincă în faţă tot trecînd în revistă statele de plată, de la portar şi femeia de serviciu, pînă la Inginerul Şef. Nimic.
Mai iau la puricat a 4-a oară lista cu personalul şi la un moment dat, Secretarul strigă.
„Am găsit! Ioşca bacs de la sculărie!”
„Ioooi, de okos vogy ta” – zice Directorul. Sună la interfon şi spune secretarei să telefoneze la sculărie să vină Ioşca bacs.
După 5 minute, apare Iosca bacs – un bătrînel simpatic, cu mustaţa albă „pe oală”, scoate cu respect basca de pe cap şi o mototoleşte sfios în palme.
„Stai jos, Ioşca bacs şi ia un stampel de palinka!” îl îndeamnă „diri”.
Uimit, moşul se face că nu aude, dar Secretarul îndeamnă şi el, iar atunci moşul nu mai ezită şi cu ochii strălucind, aruncă un „Szervusz tok” şi palinca pe gît. „Iooi da ioul”…
Directorul se îmbăţoşează odată şi zice pe un ton autoritar: „Ioşca bacs, uite care-i problema. La 1 septembrie ştim că ai dosar şi ieşi „mogo” la penzie. Ai 42 de ani vechime numai aici la noi în intreprindere. Eşti cel mai bun muncitor, decorat de 6 ori, ai toate onorurile, dar uite, nu ai fost făcut mambru PCR!”
„Igen, da eu nu vrut la mine partid Igozgoto ur” sare moşul cu arţag.
Secretarul, imediat mai toarnă un stampel de palinka în păhăruţul din inox făcut chiar de Ioşca bacs şi-l îndeamnă. „Bea!”
Moşul nu aşteaptă a doua invitaţie şi-l dă iute pe gît. „Dacă-i ordin de la Partid, mă supun”…
„Ioşca bacs, trebuie să ne salvezi!” şi timp de o juma’ de oră şi încă 5 păhăruţe de palincă, directorul şi secretarul, duc muncă de lămurire cu bătrînul.
Pînă la urmă, reuşesc să-l îndoaie şi să-i smulgă promisiunea că acceptă ca pe 2 iunie să intre în partid – fiind rămas singura persoană nemembră din Unitate.
Vine şedinţa – Ioşca bacs citise toată săptămîna „Elore” şi chiar din „Scînteia” – citise ultima cuvîntare a lui Ceauşescu, ce mai, era beton.
Citeşte omul autobiografia, din sală i se pune o întrebare din viaţa de familie, una din politica internă, alta din politica externă şi cînd să se supună la vot, Secretarul BOB n-are de lucru şi ca să se dea el şmecher ca toţi politrucii, îl întrebă la mişto pe bătrîn: „Ioşca bacs, dacă ai avea un pistol în mînă, iar în faţa ta un rus şi un neamţ cu ordin clar să-l împuşti pe unul, pe care din ăştia doi l-ai împuşca?”
Moşul răspunde imediat, fără nicio ezitare: „Pe rus!”
Linişte în sală, apoi murmure, iar Secretarul vădit siderat de răspunsul lui Ioşca bacs, îl mai întreabă odată, spunîndu-i să se gîndească bine!
Acelaşi răspuns prompt.
Neavînd încotro – fiind prezent şi un delegat de la Municipiu, Secretarul e nevoit să-l respingă pe bătrîn, dar anunţînd că şedinţa se va ţine peste exact două săptămîni, cînd moşul va trebui să se pregătească politic mai bine.
Peste două săptămîni, şedinţa se repetă la indigo, iar după întrebările de rigoare, Secretarul iar se dă şmecher şi vrea să demonstreze adunării că moşul „s-a reciclat” între timp şi că şi-a corectat poziţia şi dă să-l întrebe, dar Ioşca bacs, mai iute, îi pune el o întrebare.
„Titcar elvrtas, dache mogo ai în faţa mogano un rus şi un neamţ, matale pe care puşche?”
„Pe neamţ!” – răspunde iute şi sigur Secretarul…
„No, apăi vedeţi că rusul tot la mine ramune?”
Imediat avem o situaţie ca în bancul cu Ioşca bacs şi Neamţul…