(Colaborare cu Steven Spiellberg)
Oraşul De Groază este Iaşul. El este condus de vreo 12 ani de nişte inepţi ticăloşi care sunt şi capii mafiei locale cu legături la Bucureşti.
Ineptul Şef este Primarul, avîndu-l ca locotenent pe Vicele său din acelaşi partid.
Pentru a sifona o sumă imensă de bani din fonduri europene, cei doi pun la punct un plan de acţiune care constă în transformarea unui bulevard ultracentral al oraşului străjuit de tei seculari, într-un kitsch ordinar integrat într-un plan pompos denumit Proiectul „DEZVOLTARE REȚEA RUTIERĂ ÎN ZONA CULTURALĂ, ISTORICĂ ȘI TURISTICĂ A MUNICIPIULUI IAȘI” este finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională, în cadrul Programului Operaţional Regional, Axa Prioritară 1- Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor-poli urbani de creştere, Domeniul Major de Intervenţie 1.1- Planuri integrate de dezvoltare urbană, Sub-domeniul: Poli de creștere.”

În spatele acestei golănii, ieşenii iau la cunoştinţă în prealabil din presa aservită în totalitate mafioţilor, că urmează să se scoată asfaltul din centrul oraşului şi să se înlocuiască cu nişte pavele din piatră pentru a da o patină istorică oraşului aşa cum au mai toate ţările şi oraşele civilizate ale Europei. Bulevardul urmează să devină doar pietonal, fiind interzis accesul maşinilior pe acea stradă.
Inepţii din primărie nu au nicio idee despre cum va arăta şi cum va funcţiona soluţia, dar în prostia lor, au demarat lucrările.
Proiectarea şi realizarea se dau cu dedicaţie unor firme de casă conduse de oameni veroşi din mafie care nu au alt scop decît să realizeze un parandărăt cît mai mare prin lucrări cu materiale ieftine şi de proastă calitate.
Lumea nu cunoaşte nimic din ce pun la cale acei cretini. Într-un februarie, se taie în plină zi patru din cei aproximativ 90 de tei cu vîrstă aproape seculară care ţin umbră şi dau farmec bulevardului.

Mafia aşteaptă să vadă reacţia populaţiei.
Nimeni nu sesizează producerea unei catastrofe iminente, cu excepţia unui tip care lucrase cîndva în primărie şi care cunoştea mentalităţile şi inepţia celor de acolo. Inginerul – să-i zicem Gabriel – îşi dă seama imediat de mişcarea următoare şi publică pe Facebook un apel disperat la societatea civilă să ia atitudine că urmează să fie tăiaţi toţi teii. Nu se întîmplă nimic. Presa tace complice pentru că o parte importantă a ei este cumpărată de mafioţii primarului, iar cealaltă parte este cumpărată şi serveşte opoziţia, dar se consideră că 4 copaci retezaţi nu înseamnă mai nimic şi se doreşte ca primarul – poreclit de orăşeni Huţupanul, sau Ghiorlanul – să decimeze absolut toţi teii pentru ca mai apoi să pornească o campanie dură împotriva sa de denigrare, pentru a putea fi înlăturat de ura concetăţenilor.
În ăst timp, inginerul Gabriel striga de unul singur pe Facebook încercînd să conştientizeze societatea civilă dezbinată.
Directorul firmei care cîştigase licitaţia de construcţie îi spune adjunctului Ghiorlanului că are nevoie de aprobare să taie copacii de la rădăcină şi să le scoată complet din pămînt pentru a fi uşurată munca de pavare.
Huţupanul se teme puţin de reacţia locuitorilor, pentru că ştiindu-se venetic, se aşteaptă la acţiuni de opunere a opiniei publice, dar vicele şi directoarea de la Spaţii Verzi care avea la rîndul ei un plan de şmenuială cu nişte copaci de tip salcîmi japonezi pitici aduşi din Italia în acte, dar în realitate fiind scoşi din pepiniera primăriei, l-au asigurat pe Huţupan că nu se va întîmpla nimic.
Ieşenii stăteau mai departe nepăsători şi treceau zilnic printre criminali şi utilajele de tăiat. Drujbele muncitorilor de la Spaţii Verzi acopereau zgomotul maşinilor din oraş.
Gabriel asista neputincios la crimă şi împreună cu alţi doi prieteni au chemat lumea la revoltă şi atitudine.
În acest timp, partidele din aşa zisa opoziţie care fuseseră la guvernare, nu ştiau cum să facă să ajungă înapoi la conducerea ţării şi a localităţilor.
Pentru asta au trecut la o organizare subversivă avînd suportul serviciilor informative ale Preşedintelui. În structuri lucrau şi cîţiva ziarişti cu notorietate din oraş care funcţionau ca vectori de opinie.
Prin intermediul lor, nişte ONG-uri aveau misiunea trasată să se substitue societăţii civile şi prin nişte intelectuali cu rang universitar, să declanşeze o luptă deschisă cu Administraţia Locală pentru a cîştiga încrederea electoratului.
Între timp – speculînd rapacitatea Huţupanului – aceste ONG-uri îi propun acestuia pe ascuns, să facă un joc dublu: pe de o parte să-i finanţeze conform legii în mod oficial şi astfel ei să devină parteneri de negociere din partea societăţii civile, iar pe de altă parte să dea din parale parandărăt Ghiorlanului şi locotenentului acestuia…
În acest scop, ONG-urile politizate din opoziţie, declanşează un război de faţadă cu primăria căutînd să acapareze societatea civilă şi problemele ei.
Pe faţă jurnaliştii de presiune a foştilor guvernanţi se comportă ca şi cînd ar fi de partea populaţiei.
De partea societăţii civile au fost iniţial şi nişte lideri a unor partide ecologiste, care în realitate sunt agenţi acoperiţi a unor structuri de securitate naţională – infiltraţi prin diverse locuri din ţară să manipuleze şi să facă jocul unor corporaţii transnaţionale ce au corupt conducerea ţării la vîrf.
Agenţii acoperiţi au rolul să se identifice şi ei cu societatea civilă şi prin metode subversive să facă în aşa fel încît să nu se poată bănui că guvernanţii „au dat la pace” şi lucrează mînă în mînă cu corporaţiile.
Societatea civilă este reprezentată în mod cinstit şi curat de doi-trei oameni total dezinteresaţi de politică, ce văd doar pericolul şi abuzurile imense comise asupra populaţiei.
Gabriel şi amicul său – să-i zicem Iordache – conştientizează tot ce se întîmplă şi dau totul în vileag pe Facebook. Văzîndu-se descoperiţi, toţi din celelalte trei tabere înţeleg să facă un pact ascuns şi să salveze aparenţele pentru că trezirea oamenilor ar însemna pierderi imense pentru ei.
Se ordonă de la Centru ca agenţii ecologişti să se unească imediat cu ONG-urile ecologiste şi împreună să combată acţiunile societăţii civile adevărate.

Pe parcursul acţiunii se crează conflicte şi regrupări între agenţi care au şi femei fatale, foarte inteligente de talia Agentului 007, au loc racolări de procurori şi judecători, care sunt puşi contra şantajului să acţioneze de partea mafiei.
La un moment dat se produce la nivel de Bucureşti o rupere politică la guvernanţi (şeful Huţupanului chiar spune la un moment dat „mi se rupe”) şi de aici începe o altă nebunie care va face subiectul celei de a doua serii din primul sezon al unui posibil serial cu un număr necunoscut de episoade…
Va urma…(?)