M-am hotărât să ies la atac. Demult, de foarte mult timp (5 ani?) stau în dubii la aceasă idee şi tot am sperat că într-o zi acest om îşi va da seama că are o meserie nobilă de care îşi bate pur şi simplu joc. Nu este singurul în această postură, dar este emblematic pentru breasla unui anumit tip de jurnalişti de la Iaşi care cândva erau chiar o forţă naţională şi mulţi dintre ei au devenit în timp nume grele în România.
Este ceva în firescul lucrurilor să fii şi să simţi „de stânga” sau „de dreapta”. Orice om mai mult sau mai puţin educat sau cu instrucţie mai multă sau mai precară are în general o părere despre viaţă şi despre societate în general, chiar dacă în sinea lui nu o conştientizează şi când îl întrebi ceva despre politică sau despre consecinţele acesteia în viaţa lui şi a celor apropiaţi, strâmbă din nas şi îţi răspunde că nu face politică sau că nu-l interesează subiectul.
În fond, chiar şi cel mai idiot home-less care scormoneşte prin gunoaie are undeva într-un colţ întunecat al minţii sale puţine, o noţiune vagă despre faptul că depinde oarecum de ceva nevăzut care chiar împotriva voinţii sale îi dirijează din umbră viaţa.
În societate există această aşa zisă a patra putere în stat care e denumită generic PRESA. Că presa ar juca acest rol de putere într-un stat democratic şi de drept, o fi adevărat în ţările cu democraţie consolidată, unde un articol de presă care este credibilă poate schimba guverne şi poate schimba (în bine sau în rău) politici de stat.
În România ultimilor douăzeci şi cinci de ani – după anii comunismului deşănţat când presa era pur şi simplu o noţiune hilară care încerca să credibilizeze regimul ceauşist colportând minciuni sfruntate – putem spune că primul deceniu de după 1990 a însemnat un anume „boom” în presă care a făcut să explodeze dorinţa aproape unanimă a românilor să consume presă, să devoreze ştiri din orice domeniu cărora le acorda un credit maxim fiind siguri că presa descătuşată scrie şi spune numai adevărul.
Nimeni nu conştientiza pe atunci când lumea credea că a scăpat de limbajul de lemn, de propaganda comunistă şi de securiştii care împânziseră toate sectoarele societăţii că în presă se vor refugia mulţi securişti şi turnători ale căror menire urma să fie înţeleasă abia un deceneiu mai târziu câd tot prin intermediul presei s-a format această „nouă” clasă politică devenită astăzi o cloacă de golani şi derbedei care şi-au luat bacalaureatul cu pile plătite din bani nemunciţi din averea făcută prin jaf şi furt al banului public.
Aşa cum bine cunoaşte toată lumea, Iaşul – în ciuda faptului că a votat masiv reprezentantul Convenţiei Democrate la primele alegeri libere în persoana lui Constantin Simirad – a ajuns la patru ani după acel scrutin cu adevărat pe mâna unor politicieni selectaţi pe sprânceană din rândurile unor foşti activişti şi propagandişti ai PCR:
Din acest motiv presa liberă care a „explodat” la Iaşi la începuturile acelor ani a avut cu adevărat calitate, iar „Monitorul” şi mai apoi câteva posturi locale de radio printre care amintim „VoxT”, „Radio Nord-Est” şi altele ce apăreau şi dispăreau, au fost fără îndoială pepiniere unde tinerii proaspăt absolvenţi ai Facultăţii de jurnalism aveau unde să-şi facă ucenicia şi să-şi dezvolte talentul, mulţi fiind recrutaţi şi cooptaţi la Bucureşti.
Radio Nord-Est a fost un apendice al „Monitorului” de Iaşi ce în curând a devenit un trust de presă autohton care s-a transformat în brand naţional.
Acolo s-a format cum îmi aduc aminte şi tânărul pe atunci jurnalist Florin Gheţău a cărui voce inconfundabilă era recunoscută imediat de locuitorii oraşului în timpul buletinelor de ştiri ce puteau fi auzite mai în toate barurile, terasele sau restaurantele şi instituţiile ale căror instalaţii de amplificare erau setate pe Radio Nord-Est, unde muzica bună alterna cu ştirile locale şi naţionale.
În plină dominaţie şi ascensiune a clasei politice de sorginte comunistă care a ridicat nişte „corifei” de tristă amintire ce au devenit ulterior dinozauri, presa ieşeană era preponderent „de dreapta” şi scotea la lumină cu mult curaj faţa nevăzută a unor „jmecheri” de tipul unui Dubeţ sau al altor aşa zis politicieni făcuţi peste noapte din boxeri cu o servietă diplomat în mână şi cămaşă albă cu cravată asortată la costumul de „domn”.
Nu pot preciza cu exactitate când presa ieşeană s-a ticăloşit şi a schimbat credibilitatea pe maşinaţiuni de culise în cârdăşie cu politicienii care pe măsură ce prindeau putere şi avere, au început subtil şi cu persuasiune să-şi subjuge presa acordând privilegii unor oameni tineri care îşi câştigaseră notorietatea prin talent şi muncă de asanare a societăţii.
Odată cu accedera la putere a javrei ticăloase Băsescu ce avea să distrugă cu adevărat România şi societatea românească atacând-o direct în fibra ei – cam după anul 2006 odată cu crearea PDL-ului prin lipirea unor liberali ticăloşi şi trădători la PD-ul acaparat de Preşedinte – pot spune cu mâna pe inimă că o parte din presă, dar mai ales o parte dintre jurnaliştii „de dreapta” – au fost pur şi simplu racolaţi de Sistemul care se înfiripa şi se consolida „pas cu pas”.
Aşa s-au infiltrat peste noapte în toată presa concomitent cu infiltrarea şi infestarea clasei politice a multor scursuri umane plasate în posturi cheie unde puteau acţiona ca pârghii şi care serveau necondiţionat regimul băsist contra unor stipendii frumoase şi a unor privilegii care i-au determinat pe mulţi să renunţe la deontologie, la cinste şi corectitudine, devenind pur şi simplu rotiţele dinţate ale unui uriaş mecanism ce încă funcţionează ca un ceasornic elveţian.
Cu toate că am în minte o listă de mai multe persoane care au făcut şi încă mai fac şi astăzi la Iaşi ( ca şi în toată ţara ) presă sub acoperire răspunzând vădit ordinelor după instruiri periodice ale sistemului de comandă, mă voi opri la persoana domnului jurnalist Florin Gheţău.
Pentru mine domnul Gheţău a apărut brusc în faţa mea odată cu „Jurnalul Virtual” al cărui abonat am devenit prin anul 2009.
Ca liberal înfocat şi adversar al PSD-ului infestat vizibil cu comunistoizi securistici ca Simirad, Solcanu, Flaişer, Nichita, Victorel Lupu – şi lista este foarte lungă – am luptat în felul meu ca anonim în PNL Iaşi să putem să accedem la putere măcar pe plan local pentru a ne impune soluţiile noastre liberale cu proiecte viabile şi îndrăzneţe ce intenţionau să modernizeze oraşul şi societatea ieşeană.
Florin Gheţău cu Jurnalul Virtual era atunci ca un vârf de lance îndreptat contra mafiei pesediste. Remarc faptul că prin 2009 Facebook-ul era abia la începuturi şi nimeni nu bănuia ce armă de temut va deveni în doi-trei ani.
Florin Gheţău era vădit contra PSD-ului lui Nichita devenit primar ales al Iaşului, dar în acelaşi timp lovea discret şi în PNL care în acel timp (2009-2011) nu era aliat oficialcu PSD. E drept, pe sub masă Fenechiu şi Nichita îşi schimbau cărţile necesare să câştige jocul pentru că se juca pe perechi în echipă.
2012 a fost anul în care poporul român a fost hotărât să „se lepede de Satana” şi să curme definitiv regimul ticălos al lui Băsescu. N-a reuşit şi datorită unor oameni ca Florin Gheţău…
S-a dat o luptă crâncenă în media românească între pionii otrăviţi şi infiltraţi în presă şi populaţie. Atunci Sistemul a fost nevoit să-şi deconspire soldaţii acoperiţi care pur şi simplu secretau cel mai otrăvit venin din pixuri şi din fiere acolo unde se manifestau.
Mai cu perdea, mai direct, Florin Gheţău şi-a făcut atunci datoria ca un soldat credincios înregimentat în cohorta ticăloasă a regimului şi personal am intrat nu odată în conflict personal cu el şi „amicii” săi de breaslă pe care i-am depistat cu uşurinţă. Ura lor faţă de societatea care îl renega pe Băsescu era comparabilă cu ura mea şi a altora ca mine ce luptam cu mâinile goale pe Facebook sau comentând pe sit-urile online la ticăloşia pe faţă.
Ne-am spus unii altora lucruri grele, dar am avertizat că va veni ziua când într-un fel sau altul toţi cei care l-au slujit necondiţionat pe Satana şi regimul lui vor avea de plătit. Mai devreme sau mai târziu, asta se va întâmpla.
Odată cu spargerea USL, presa băsistă s-a reorientat la comandă „curăţindu-se” din mers ajutând pe faţă la transformarea băsismului în „johannism”.
Gheţău este un jurnalist căruia i-au mai rămas foarte puţine subiecte într-o plajă restânsă de exprimare, cu un vocabular limitat, ce se rezumă la Ponta, PSD, Dragnea, Nichita, Chirica. Tema sa predilectă şi sarcinile „de linie” sunt primite de la Centrul de Comandă care încă mai dirijează din umbră Media şi clasa politică.
De voie, de nevoie, este nevoit să mai scrie ca jurmalist „de dreapta” şi despre degringolada indusă şi întreţinută intenţionat de puteri nevăzute dar bănuite în actualul „nou” PNL despre care personal scriu şi arăt adevărul de cel puţin câţiva ani buni, de dinaintea ruperii de UISL. A ajuns la vorbele mele, dar asta numai în mod artificial şi constrâns de nişte conjucturi.
Acum tema sa primită de la „centru” este să poată avea control asupra mediului politic ieşean şi să împidice coagularea societăţii civile care este pe cale să se opună actualei clase politice.
Adică – cu alte cuvinte – are sarcini precise de la Unitate să împidice persoane curate, cu credibilitate şi curajoase să devină o alternativă la corupţii şi şantajabilii existenţi în partide!
Noi ne-am hotărât să ieşim la luptă şi personal sunt gata să-mi sacrific energia de care sunt încă capabil să fiu ţinta lor, a celor care se împotrivesc asanării morale a societăţii ieşene! Asta până vom declanşa bătălia de idei, până vom scoate la iveală oameni noi, oameni determinaţi să facă Iaşul şi România să intre cu adevărat în rândul lumii civilizate.
„Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”