„Trăiţ!
Raportez sincer. Am încercat cum am putut mai bine să îndeplinesc misiunea trasată şi să-l ajut pe agentul Aiurel de la Timişoara.
Am mers la bordelul „Casa Bucovineană” cum mi-aţ indicat la două ore după sosirea trenului, dar nu se cazase.
Flerul mi-a spus că ar trebui să fie undeva prin birturile din împrejurimi. Am scotocit peste tot, da nema. M-am temut că l-au descoperit oamenii lui Nichita înaintea mea. Am cumpărat o cartelă nouă de telefon şi l-am sunat conspirativ. Nema. A răspuns robotul care mi s-a părut că era beat. Abia la a treia cartelă (le schimbam mereu) mi-a răspuns Aiurel. Era mangă. Mai beat decât robotul. Conform ordinului dat de dumneavoastră i-am dat întâlnire la racla Sfintei aşezându-mă la rând în spatele său. Mi-am dat seama că este el după miros. După al lui, nu după mirosul meu de copoi bătrân.
I-am făcut un semn discret închinându-mă pe ruseşte aruncând printre dinţi: „gospodi boje”. A înţeles şi a ieşit după mine clătinându-se bine.
M-am gândit să-l duc la mine acasă unde eram sigur că filajul nu poate acţiona. Nevastă-mea era avizată şi conform pregătirii făcute a umplut masa cu gustări şi o glajă de Cotnar de anţărţ.
Am intrat în subiect şi mi-a povestit necazurile ce le are cu chestorul Stoler care îi doreşte capul. Din tot ce am înţeles, e din cauza băuturii, că de mâncat bea numai lichide alcoolizate.
Raportez că în timp ce discutam s-a chinuit de vreo două ori să se ridice din fotoliu să meargă la toaletă, dar ca un făcut se întorcea din uşă şi mai înghiţea un pahar.
Ştiţi că eu fiind cu început de ciroză hepatică, nu mai consum decât arareori câte o bere fără alcool, lucru de la care nu am abdicat.
La un moment dat pe când îi explicam schema ce urma s-o aplicăm să-l infiltrez în reţeaua teroristului Nichita s-a ridicat de pe fotoliu şi a declarat cu o voce stinsă: „m-am pişat pe mine” – lucru ce-l sesizasem şi eu văzând fotoliul ud. A mers în sfârşit la baie şi când s-a întors în poziţia „pendulă” s-a aşezat pe fotoliul celălalt usca(t).
Aici a intrat în scenă nevasta care mi-a ordonat să plec cu tot cu el în misiune. L-am predat cu proces verbal matroanei de la tractir care mi-a spus că îl va ţine lângă un reşou să-i usuce pantalonii.
Recunosc că l-am abandonat lăsând vorbă la recepţie să fiu anunţat când pleacă. Probabil că s-a stricat reşoul şi a rămas până vineri că nu avea pantaloni de schimb.
De atunci nu mai ştiu nimic despre el.
Trăiţ cu respect!”
Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe chestorul Stoler să mă scuz cumva că nu l-am putut ajuta până la capăt cu misiunea agentului său Aiurel. Eram chiar îngrijorat dacă nu fusese lichidat de teroriştii de la PSD Iaşi.
– „Din păcate s-a întors animalul acasă. Nu-i nimic, îţi rămân dator şi-ţi cer iertare în locul lui faţă de Alt Cibiade şi ospitalitatea sa.”
În acelaşi timp – când am închis – am auzit vocea inconfundabilă a „fratelui Andryusha” de la STS: „i-am luat dom’ colonel”