constantinescu

SĂNĂTATEA SĂNĂTĂŢII IEŞENE

Poate o să vi se pară paradoxal că un om de formaţie tehnică aşa ca mine se apucă să scrie despre o temă medicală. Nu în asta mă bag, pentru că am totuşi suficientă minte să nu intru acolo unde nu mă pricep, dar aici e vorba despre o zonă în care mi-a trecut cîndva glonţul pe la ureche şi despre management chiar nu sunt străin…
Mă alătur eforturilor şi demersurilor unui om care întîmplător sau nu, mi-a devenit prieten – mai întîi pe Facebook, iar mai apoi chiar în realitate – pentru că aşa cum se adevereşte, „cine se-aseamănă se adună”. Este vorba desigur despre doctorul Răzvan Constantinescu de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi.
De cînd l-am cunoscut mi-a atras atenţia pe Facebook pentru vehemenţa şi insistenţa cu care se zbătea să strige înspre patru zări durerea împletită de furie pentru nedreptatea ce se făcuse de nişte mahări din Ministerul Sănătăţii din timpul guvernării Boc (hulit fie-i în veci numele) care au hotărît după ureche desfiinţarea abuzivă a Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi(IGH). Din cîte ţin minte, doctorul Constantinescu era Directorul acestui Institut(?) şi ulterior am aflat cunoscîndu-l mai bine şi personal, cîtă muncă şi cît efort s-a făcut de o mînă de oameni entuziaşti să înfiinţeze această unitate. Pe scurt, astea ar fi faptele:

IGH a fost înfiinţat în 2003: – dr. Constantinescu  a fost manager doar 5 luni, între noiembrie 2009 şi martie 2010, perioadă în care, însă, s-au produs cele mai mari transformări; – desfiinţarea prin comasare s-a făcut în februarie 2011 (nu mai era manager de un an); – în iunie 2011 (după 5 luni de la comasare) a câştigat definitiv şi irevocabil, la ÎCCJ; procesul cu Cseke pentru darea afară şi a redobândit în acest fel calitatea procesuală, dar era prea târziu şi a pierdut procesul împotriva Guvernului din cauza excepţiei de tardivitate; atacarea HG 85/2011 trebuia s-o fi făcut managerul în funcţie în momentul desfiinţării. În cei 8 ani de existenţă, IGH a fost instituţia medicală cu cei mai buni indicatori de performanţă din ţară.

Nu voi intra în amănunte pentru că nu mă pricep şi nici nu e traba mea asta, dar am tras concluzia că totul se reduce în final la o chestie de management şi de gestionarea profesionistă a unor fonduri ce altfel ori nu vin, ori vin cu întîrziere şi se produc discrepanţe şi nefuncţionalităţi importante care se răsfrîng asupra muncii specialiştilor şi în final a bolnavilor.
Pentru că m-am lovit în viaţă personal de inepţi care mi-au blocat într-un fel sau altul proiecte importante ce ar fi putut schimba multe, cunosc prea bine ce înseamnă ca un dobitoc sau mai mulţi să-ţi omoare un vis. Toţi oamenii deştepţi şi buni care vor să facă ceva pentru alţii şi cred că ştiu ce trebuie să întreprindă pentru asta, au deobicei în cîrca lor nişte tîmpiţi ce se interpun în cale aduşi de diavol,  pentru a bloca o chestie…
Nu trebuie să fii numaidecît doctor, ci doar un ins oarecare din acest univers – trăitor pe Planeta Albastră – ca să nu conştientizezi pînă la urmă că aproape tot ce-ţi trece prin burtă: mîncare, băutură, dragoste, ţine de gastroenterologie şi hepatologie.
Unii rîgîie de bine, alţii sughiţă de foame, alţii flatulează în discursuri politicianiste, „îi arde pe gît”, “îi frige la ficaţi”, fac „buba” la colon şi mor şi cîte şi mai cîte ce ţin de acest motor cu ardere internă care este burta. Pentru cei care au idee că burta nu este numai pentru ciorbă şi pentru gîndire, este bine să mai ştie că o alimentaţie greşită – voită sau nu – ne aduce indubitabil mai devreme sau mai tîrziu la meseriaşii medici gastroenterologi şi hepatologi.
Ce au avut imbecilii cu acest IGH şi de ce l-au desfiinţat? Doctorul Constantinescu ştie cel mai bine toate dedesupturile şi îl voi lăsa pe el să pledeze cauza.
Mă voi rezuma doar la a face un apel la toţi aceia dintre ieşenii mei cu capul acasă care înţeleg importanţa reînfiinţării IGH nu ca pe o jucărie a unui doctor pe care i-a luat-o Moş Crăciun pentru că nu a fost cuminte şi acum şi-o doreşte înapoi, ci este disperarea unui om care a învăţat poate mai mult decît alţii pentru a se afla odată bine pregătit în slujba semenilor săi şi pentru că ştie ce poate şi cum poate, îşi vede viaţa dusă aiurea în lupte surde cu nişte inşi care îşi fac din asta un „modus vivendi”, că altceva oricum nu ştiu…
Veniţi aşadar dragi ieşeni, cu mic, cu mare să ne unim glasurile şi să ne alăturăm stimatului medic Răzvan Constantinescu să poată reînfiinţa la Iaşi, Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie ce va deservi în mod cert întreaga Moldovă.
Apelul meu vine în primul rînd către politicienii locali, dar şi către toţi cei ce se pretind intelectuali şi înţeleg corect demersul acesta!
Ştiu că putem, ştiu că TREBUIE!

http://razvanconstantinescu.wordpress.com/2013/12/05/tristul-drum-al-igh-catre-nefiinta/