Suntem în această săptămână premergătoare hramului Sf. Cuvioase Parascheva, când toate mijloacele Media se întrec a relata cu lux de amănunte puternic îngroșate și romanțate despre pelerinajul creștinilor ortodocși la Iași, la moaștele Preasfintei.
Concomitent, Facebook-ul este inundat de tot felul de comment-uri și statutus-uri bășcălioase la adresa românilor care merg în pelerinaj să se închine la racla cu moaștele Sfintei ocrotitoare a Moldovei și a Iașului în mod special.
Nu voi face aici remarci ironice la adresa puterii de ocrotire a Cuvioasei… fiecare sfânt e investit și el cu niște puteri limitate pe unele direcții, probabil de către Dumnezeu Tatăl însuși, altfel s-ar călca pe picioare toți mucenicii și probabil că ar ieși o păruială acolo în Rai de la întâietate sau înzestrare cu puteri nelimitate și concurența firmelor de PR ar întrece orice măsură.
Sfânta păzește Moldova de catastrofe naturale, dă sănătate celor credincioși care se închină sincer și stau cuminți la rând, dar nu poate să ne ocrotească de politicienii mârșavi care ne conduc și ne fură pe față și nici nu-i bagă în seamă pe aceia care vin și scot Legitimația lor de serviciu și trec protejați de SPP direct la baldachinul imperial sfidând prostimea ce stă la rând și 10-20 de ore îndurând frigul și ploaia sau lapovița.
În aceste zile de exemplu Facebook-ul și numeroase site-uri abundă cu ironii aluzive sau miștocăreli grosolane ce „înfierează proletar” prostia mioritică a unei majorități ce vine din toate colțurile României și chiar și de peste hotare în pelerinaj ca să se închine moaștelor. Nu-i vorbă, apetitul de închinăciune către tot felul de totemuri religioase se dovedește în creștere logaritmică la români după deranjul produs de bolșevicul Ion Iliescu și menșevicii lui ajutați de securiștii trădători din preajmă ce s-au raliat cu toți dușmanii apropiați și îndepărtați ai României ca să ne dea lovitura de grație și în numele Poporului l-au lichidat în mod criminal pe Ceaușescu în chiar Ziua Nașterii Domnului.
Cuprinși poate de remușcări vinovate că au acceptat ca preț al libertății iluzorii să-și jertfească conducătorul acceptând în mod tacit crima, ulterior toate sărbătorile religioase și încrederea în Biserică a descătușat energii ascunse și înfrânate prin forță de regimul comunist vreme de o jumătate de secol.
Vocile miștocarilor și a superinteligenților ce scuipă neamurile proaste ca oile lăsare acasă în imbecilitatea lor, sar la beregățile oamenilor doar pentru simplul motiv de neînchipuit pentru mințile lor ascuțite „că cum e posibil in ano Domini 2017” – când prezervativele sunt livrate la comandă cu dronele și lumea se regulează online folosind iPhone și smartphone cu cameră de 12 pixeli X4D – să fie atât de mulți idioți ce ne fac elitele emigrate de ocară și stau cuminți îndurând frigul, ceața, cu prunci în brațe câte o zi și o noapte doar să atingă ceva ca o mumie și să creadă că asta le va aduce vreo minune…
Minunea este numai BANUL, numai bogăția specifică Occidentului, unde ei au plecat scârbiți de prostia proverbială a poporului din care le este rușine să spună că fac parte și care votează parcă în ciudă cu PSD-ul pe care ei luptă din răsputeri să-l facă etalonul Prostiei și a Ticăloșiei pe care îl votează o majoritate ce ei, snobii emigrați, îi asimilează cu „poporul PSD” ce stă docil să sărute moaște!
Fac o precizare: atacul vine concentrat pe rețele de socializare chiar și de la ieșenii ușchiți spre Eldorado, care îmbibați bine cu comunismul ultimilor cincizeci de ani s-au transformat brusc în niște atei convinși care au devenit o pradă ușoară în mâinile diavolilor grupărilor rockfeleriene, masonice, bilderbergiene și globaliste unificate de Talpa Iadului – jidanul împuțit George Soros – evreu ungur american.
O mână de gunoaie care ne-reciclate la timp au început să pută – își permit prin intermediul anonimatului sau a incognito-ului tastaturilor să scuipe, să jignească și să umilească în aceste zile o majoritate care e compusă de fapt din părinții care i-au fătat, din unchi, mătuși, frați, surori, verișori, colegi de școală, vecini de bloc, consăteni, concitadini.
De ce? Pur și simplu unii dintr-o imensă prostie, alții din ticăloșie, dar cei mai mulți dintre ei dintr-un imens snobism, crezând că doar așa vor putea ieși din anonimat și se vor face cunoscuți adunând like-uri ce le aduc lor notorietate și le vor arăta inteligența debordantă dobândită brusc „afară” doar ștergând cururi de babe și moșnegi contra unor salarii decente în conformitate cu nivelul de trai și al standardelor societății care îi folosește ca mână ieftină de lucru în domenii care put și lor le repugnă.
Pe mine asta mă enervează la culme nu pentru că am ceva cu idioții care arată că sunt născuți și crescuți „fără frica de Dumnezeu”, pentru că în fond e treaba fiecăruia care e liber să aleagă Calea ce o urmează, doar că eu scuip pe acele minorități – indiferent care or fi ele – ce încearcă să-și impună cu forța pumnului și a scuipatului voința lor proprie, ce nu este și a majorității! Pe ăștia chiar îi urăsc în ciuda faptului că eu cred în Dumnezeu de adevărat și Biserica ne învață să nu ne urâm aproapele și chiar când suntem scuipați sau primim o palmă, să întoarcem și celălalt obraz.
Ei bine, până în acest punct accept Religia, de aici înainte mă delimitez clar de ea, pentru că am ajuns la concluzia că Dumnezeu nu mai prididește să facă singur dreptate, așa de repede s-au înmulțit jivinele fătate de diavoli!
Omenirea – din vremuri ancestrale – pe când nimeni nu-și imagina o tabletă, ori un smartphone, ori o dronă, ori Internetul cu transmisie digitală 4XD, a crezut într-o Putere Divină. Că l-a numit Dumnezeu, că l-a numit Mahomed sau Budha sau Brahma oamenii credeau într-o ființă atotputernică căreia i se închinau și căreia îi cereau îndurare în clipe de cumpănă și de deznădejde.
Chiar acești bastarzi deveniți bruscamente atei au fost botezați într-o religie când i-au fătat cățelele cărora le ziceau cândva „mamă”, pentru că acestea sunt niște percepte cvasiobligatorii în orice societate.
Ei bine, ei pretind că abia acum pot, la vârsta maturității, să discearnă Binele de Rău, Adevărul de Minciună și reneagă cu scârbă botezul la care au fost supuși fără vrerea lor, iar pentru asta azi scuipă pe toată lumea că este atât de proastă și CREDE în Ceva și în Cineva
Oamenii sunt feluriți. Unii cred mai mult, sunt mai convinși, se manifestă public, alții sunt mai retrași, mai interiorizați, dar în sinea lui fiecare CREDE și se roagă cu disperare către Cineva.
Acești estropiați care spurcă un popor credincios pentru că are DATINI legate de creștinism și ortodoxie ce vine din negura Istoriei cu siguranță că în momente de iminent pericol spun plini de speranță „Doamne ferește” sau „Doamne iartă și păzește” și doar faptul că ÎNCĂ soarta nu le-a arătat și altă față urâtă a vieții nu i-a făcut să se dea cu capul de pragul de sus ca apoi să se arunce în țărână și să muște pământul…
Ca ieșean pot spune că m-am născut în anii stalinismului când totuși părinții și bunicii mei au încercat să mă crească cu frica față de Dumnezeu și chiar dacă Sistemul a creat niște norme ateiste ce erau considerate „percepte morale” ce te obligau practic să eviți Biserica și dogmele ei, eu totuși în familie am fost învățat să mă închin seara și dimineața înainte de a pleca la școală, am fost învățat să înțeleg însemnătatea și explicația Crăciunului și a Învierii Domnului, Taina Împărtășaniei, rostul Postului.
Ca și copil nu am fost pus să postesc, cu toate că mama mea postea Postul Paștelui și al Crăciunului. Tata nu prea călca pe la biserică în ciuda faptului că fusese ales epitrop la Cimitirul Eternitatea. Orice sărbătoare cu cruce roșie din calendar era primită în casă cu candela aprinsă. La fel, în preajma unei furtuni mama aprindea candela și se închina. Până am mers la școală în clasa întâi mă ducea la biserica Sf. Neculai Domnesc și mă împărtășea.
Am ajuns student și ca ghid turistic la Institutul politehnic Iași conduceam des grupe de colegi în excursii de 1-2 zile la mânăstirile din nordul Moldovei unde cu toții mergeam cu drag și simțeam cu evlavie aerul de curățenie sufletească și duhovnicească ce îl respiram și care ne încărca de încredere și de speranță că vom lua mai ușor examenele și că vom avea noroc în viață.
Ca adult familist eu nu am mai fost model pentru familia mea, pentru copilul meu și asta este ceea ce îmi reproșez și acum. NOI – generația mea și a celor apropiate nouă – am fracturat cumva Credința și am îndepărtat inconștienți copiii noștri de Religie. Astăzi mă rog de fiică-mea să nu fie inconștientă ca mine și – emigrată într-o țară cu adevărat liberă și democrată – o învăț să țină legătura cu Biserica Creștină de acolo, să-și educe copilul cu Credință în Dumnezeu, că numai așa rădăcinile nu se vor pierde.
Când a plecat, singurul lucru ce i l-am dat în dar a fost icoana Sfintei Parascheva sfințită la Mitropolia Moldovei și am implorat-o să o agațe pe peretele din Răsărit al casei unde va locui. La următoarea întâlnire i-am dăruit ginerelui o iconiță a Maicii Domnului cu Pruncul din argint pe care l-am sfătuit să o lipească discret în mașină.
Am remușcări. Niciodată maică-mea și eu în liceu sau studenție, nu ne înghesuiam la Sfântă în perioada pelerinajului! Am considerat că atunci este locul și momentul altora care vin de departe să cinstească pe Preacuvioasa, dar mama venea obligatoriu înainte cu c.c.a două săptămâni și „după”, când la racla sfintei nu era un rând mai mare de 10-20 de persoane.
Așa făceam apoi și noi ca studenți – fete sau băieți – și nimănui nu i-a fost rușine cu asta…
Și azi, niște idioți snobi, ticăloșiți de un Occident pe care nu îl înțeleg dar îl venerează, ne înjură și ne porcăiește pentru că – vezi Doamne – ei au ajuns să treacă zilnic prin fața unor monumentale catedrale ctitorite cu sute sau mii de ani în urmă pe vremuri când nu existau tehnici și tehnologii sau materiale ca astăzi și scuipă că poporul român construiește cu chiu și vai o Catedrală a Neamului dorită să domine prin măreție și grandoare așa cum „Casa Poporului” a ajuns acum motiv de mândrie ca fiind a doua clădire din lume, capitala României.
M-am chinuit cu adevărat să nu fiu trivial de porcos la adresa tuturor viermilor care își bat joc de pelerinajul românilor la moaștele Preacuvioasei Sfinte Parascheva la Iași.
În România au și catolicii o sărbătoare asemănătoare în Ardeal, de Rusalii, la Catedrala de la Șumuleu-Ciuc. Și acolo vin din toată Europa – și nu numai – credincioși cu sutele de mii. Acolo nu se găsesc atâtea iude să scuipe cu venin ca în cazul Bisericii ortodoxe.
Nu pot, nu mă lasă inima să tac și să las să-mi curgă pe obraz flegma unor năpârci care îmi scuipă conaționalii și coreligionarii luându-ne în derâdere obiceiurile perpetuate din timpul când dacii se închinau lui Zamolxe.
Acest articol se dorește doar o mică pedeapsă la adresa celora ce ne sar la gât mușcând cu ură. Fiecare om e liber să trăiască așa cum l-a lăsat conștiința, dar nu poate fi ca o grămăjoară de gunoaie care împute atmosfera…