Neamule, ne-am dat naibii!
„Noua intelectualitate” – indivizi semicopți, perpeliți doar în flacăra vieții, care nu au apucat nici să vadă, nici să înțeleagă, dar mai ales să facă ceva, oricât de mic, de puțin sau palpabil „pe lumea ailaltă” (adicătelea pe înțelesul lor și a netelectalilor, „iepoca de aur”) au ajuns să producă și să aibă plozi – deci ca atare, au trebuit cumva să se legitimeze în fața acestora, să le arate că ei și numai ei sunt puterea care le va schimba viitorul, că ăi dinaintea lor, NEMA!
Nu am să mă refer acilea la aceia care au cătat să-și vadă de viața lor – cu suișuri și coborâșuri – care neavând poate răbdare să pună cărămidă pe cărămidă să reclădească România pe alte principii și pe alte temelii pe care părinții și bunicii lor le-au dărâmat în speranța unei vieți libere – au ales calea emigrației, unde unii s-au realizat pe muncă dură dar cinstită, ceea ce aici, acasă, nu ar fi putut în aste trei decenii.
„Rămașii”, au avut două posibilități numai: să accepte să trăiască în lipsuri, cu frica zilei de mâine, strângând din dinți până la scrâșnet, luând pumni în cap și șuturi în fund de la toți, dar cu speranța că va veni ziua Dreptății, când chinurile suportate vor avea puterea să dea aripi BINELUI ca să învingă RĂUL.
Cealaltă categorie de români rămași fixați pe meleagurile strămoșești au rămas cu ideea șmenuielilor de la mărunt la mare, de la furtișaguri și înșelăciuni pe seama statului care nu era al lor, ci al LOR! – până la tunuri care au contribuit zi de zi la pierderea totală a frâielor, la o deznaționalizare și o disoluție cavasitotală a statului român.
În acest creuzet s-a transformat la foc tare societatea românească în anii de după lovitura de stat din 1989. În acest decor și pe această scenă s-a format din copiii decreței ai „iepocii de aur de trompetă”, actuala castă a intelectualilor. Profesori, medici, universitari tineri și maturi, IT-ști, sunt ceea ce ei se consideră „noua intelectualitate”.
Ei se disociază frecvent și vizibil de intelectualii vechi, de vârsta a treia și a patra motivând în mintea lor și în public că aceștia ar fi depășiți, cu eticheta că aparțin trecutului și în contextul de azi nu mai sunt buni de nimic deja îi aruncă scurt la gunoi, în lada cu vechituri a istoriei.
Nu am nimic cu nimeni, apreciez oamenii de bună calitate din toate generațiile, intelectuali cu diplomă sau nu, cu „ștaif” sau nu și îi recunosc dintr-o ochire pe cei care merită tot respectul meu și al altora, capabili să vadă perlele într-o mlaștină din padocul porcilor.
În toată viața mea activă – de dinainte și de după 89 – am pus preț pe calitatea Omului, pe onorabilitatea și moralitatea lui, pe modestie, pe altruism, pe sentimente patriotice curate, pe evlavie și credință creștină. Am avut ocazia de-a lungul vieții și a carierei să conduc mii de oameni, să conduc lucrări importante ce s-au realizat sub ochii mei și ai celor cu care lucram, am trecut prin situații limită, am învins, am pierdut, m-am luptat cu vechiul sistem securist din România ceaușistă efectiv, nu cu gura ca alții, șușotind la colțuri, ca și cu cel actual, perpetuat de javrele securist-nomenclaturiste, am citit mult, am fost nevoit să-mi restartez viața la un moment da și să o iau de la capăt, am devenit un vocal și nestimulat activist civic!
Am înșiruit toate acestea ca să-mi explic de fapt poziția mea intransigentă față de actualele manifestări antistatale și antiromânești în care niște eterni dușmani ai României care ne privesc ca pe o piatră ce stă incomod în drumul lor către comoară folosesc ca vârf de lance niște mercenari recrutați din rândurile acestei „noi intelectualități” ce s-a născut sub ochii noștri, sub privirea noastră tâmpă și nepăsătoare, cu mijloace perfide care ne-au adormit sau ne-au anesteziat în timp ce ne converteau copiii și nepoții ca să ajungă ceea ce au ajuns azi.
Au ajuns ca să nu mai judece cu mintea lor, au ajuns să termine școli pe pospăială, au rămas doar cu metode de căutare a informațiilor, dar fără puterea de discernământ necesară interpretării lor, au ajuns niște inși superficiali, consumeriști, niște oameni fără un orizont clar, doar cu dorințe imediate, niște oi mânate de ciobani internaționali pe pășuni bogate sau aride în funcție de interesele de moment al bacilor…
Este o mare dramă al celor din generația mea cu o adevărată cultură formată solid, în ani de citit temeinic cărți găsite cu greu – fiind ascunse de regimul comunist – de muncă fără mijloace tehnice și aparatură, ce ne-a pus mintea la contribuție și ne-a dezvoltat inteligența în stratosfera științelor, să vedem azi generația aceasta de copii și de nepoți care nu doar că ne blamează, că ne urăște, că a rămas cu minte puțină, cu idei fixe, că nu vede la orizontul următorului pas, dar mai departe, spre viitor?!…
După ei – dar mai ales după aceia care le dirijează mințile în interesul altora dinafara țării – românii nu pot fi decât de două feluri: Ei și adepții lor – 10-20% din populație – sau pesediștii, oameni ai lui Dragnea.
Așa au fost setați acum, așa li s-a făcut programul, acesta le este cipul inoculat acelora care nu au putut fi programați din lipsă de inteligență minimă virtuală.
Hardul lor a fost șters de programatori nevăzuți în tot ceea ce înseamnă moștenire genetică strămoșească, în tot ce ține de patriotism, de simbolurile naționale, de Istoria neamului, de iubirea pentru rude sau prietenii din copilărie, au fost robotizați și aduși la un stadiu de tâmpenie suficient să răspundă doar manipulărilor venite de aiurea, din cosmos, pe fibre optice, wireless, telepatic…
Voi vedeți cine sunt vectorii de luptă cu Statul de drept către care năzuim de după 90? Sesizați că USR este un partid creat din acești indivizi – așa ziși intelectuali de tip nou – care se identifică până la suprapunere cu tipologia descrisă mai sus?
Voi vedeți că Staul subteran paralel, statul ticăloșilor care au rămas în România și au pactizat cu dușmanii noștri de afară se folosește de ei ca de niște mercenari puși să lupte cu propriul popor?
Sunt alese iude vulnerabile, oameni dispuși pentru sume modice, pentru poziții sociale preferențiale ce le asigură oarece notorietate să urce cu liftul în timp ce lumea normală, lumea obișnuită, o ia pe scări?
Actori, artiști, civici? Hmm…
Dați-mi voie să-i desfid, să-i desconsider, să-i blamez, să-i scuip chiar pe obraz că au ales să coboare de pe soclul pe care lumea i-a urcat cu bună credință și unii dintre ei se lasă murdăriți cu rahatul istoriei. Ei nu mai au și nu mai trebuie să aibă soclu!
Da, când își folosesc personalitatea și talentul în slujba MAJORITĂȚII, în slujba celor mulți care nu pot vorbi – așa cum mulți au făcut-o pe timpul lui Ceaușescu – DA, toată stima, dar când azi UNII dintre ei se prostituează în acțiuni ONG-iste de tipul „Săptămâna actorilor – fără penali în funcții publice” și stau cu mâna întinsă sau cu priviri ironice și compătimitoare la adresa trecătorilor idioți, votanții lui Draknea (muie PSD) care nu semnează un act PENAL, un act care este ilegal măcar că în el se culeg DATE PERSONALE cu CNP pe liste ce pot fi ulterior folosite de la a-i servi securistului antiromân CIOLOȘ până la alte acțiuni de altă natură, te apucă voma.
La Iași, un ins cu facultatea de Arte de doi ani, ajuns actor cu patalama pentru Ateneul Tătărași – proaspăt renovat de Simirad și fără colectiv sau activitate – s-a ajuns azi „PhD Lecturer” la Colegiul de artiști din Săulescu, adicătelea, mai pe românește pentru prostanii vechi și noi, Conferențiar universitar!
Hai, na! Prostul dacă nu e și fudul, parcă nu e prost destul! După ce și-a tradus titlul vechi de când lumea și cât se poate de onorabil în limba craniului Ducelui de York din cel de conferențiar universitar ca să fie recunoscut de oameni lui Gică Soros, azi, insul care nu a apucat să joace decât în rolul de recuzită al craniului din Hamlet și-a lăsat barbă albă de o săptămână de beție și se ascunde într-un cort montan de 2 persoane în fața cafenelei bulibașei Chirica din Piața Unirii, la o măsuță de camping împreună cu altă fufină ce se dă regizoare cu aceiași Școală postliceală ce livrează diplome de artiști după sponsorizare cam oricui vrea să devină aktivist civik!
Se pare că băieții – prin mimetism – vor să-și magnetizeze personalitatea cu rezonanța altor nume de prin București a căror aktivism a fost imediat copiat de la stele de cinema americane ca Robert de Niro și mulți alții plătiți tot de miliardarul Gică Soros ca să intre sub fusta lui Hillary și la țurluiul lui Baracă Neagră Obama, pentru a nu fi de partea republicanilor lui Trump. Deci, po-li-ti-că!
Omul se trage di maimță, nu? Și ciracii lui Shakespeare nu se dezmint, ei intră cu grație și talent în acest rol.
Regrete externe și tanti auguri Artistului Poporului Meu iohanist Doru Aftanasiu, un biet figurant pe scena vieții care a ales să mă facă nesimțit pentru că am dat share unui articol ce incrimina comportamentul josnic al lui Ilie Moromete, un țăran care s-a ajuns. Omul m-a jignit public făcându-mă nesimțit doar pentru că eu – un moșneag expirat – îndrăznesc să nu fiu de acord cu mintea sa ascunsă în spatele prohabrului, de parcă toți românii ar trebui să gândească ca ei, să fie ca ei, că naa, așa este în neocomunismul socialist-sorosist-globalist al Statului Parael al lui Johannis.
Du-te bă!
Hai, săriți, mușcați-mă de koor!

https://www.facebook.com/doru.aftanasiu/videos/10153843902306483/