VIRGIL IORDACHE – Om. (din Iaşi…)

Prieteni, există poate printre noi – foarte rar ce-i drept – şi semeni care se disting prin ceea ce sunt şi prin comportamentul atipic ce-l au faţă de restul societăţii.
Din negura istoriei vin pînă astăzi exemple despre oameni aleşi de Dumnezeu care prin exemplul lor, prin acţiunile lor de multe ori martirizante, au determinat într-un fel progresul societăţilor.

Iordache1
Aceşti oameni sunt rari, pentru că asemenea sfinţilor, ei pun în viaţa lor personală mai presus de orice, Cauza.
Cauza lor este de fapt cauza altora care nu au nici determinarea, nici puterea, nici curajul, sau credinţa că pot izbîndi.
Ieşanul Virgil Iordache – pe care am avut onoarea să-l cunosc iniţial prin intermediul Facebookului – şi de a cărui prietenie mă bucur acum în mod real, este un astfel de Om.
Un ins de o mare şi sinceră modestie, dar dîrz şi neînduplecat. Un om ca el este foarte greu de îngenuncheat, pentru că în primul rînd are un mare caracter, rezistă în faţa a tot felul de mîrşăvii şi capcane întinse de tot felul de ticăloşi din acest Sistem patronat de clasa politică română.
În decursul a peste doi ani, Iordache a fost ţinta a nenumărate atacuri murdare venite din partea primarului Nichita şi a viceprimarului Chirica, a uneltelor acestora din Poliţia Locală Iaşi – care a fost transformată la vedere în poliţie politică – s-a încercat compromiterea domnului Iordache în faţa foştilor colegi de muncă prin acţiuni de tip securistic, dar Omul Iordache nu a putut fi îngenunchiat.
I-am dedicat aceste rînduri în semn de preţuire şi respect, chiar pe blogul meu.
Ai întreaga mea stimă şi peţuire Virgil Iordache şi cred că mulţi ieşeni ar trebui să fie mîndri că eşti unul de-ai lor şi cît mai mulţi ar trebui să-ţi urmeze exemplul!
Virgil Iordache:

Iordache2
„O parte din actiunile mele facute pentru o cauza, pentru dreptate si comunitate!
Au trecut doi ani în care ne cerem drepturile, ne-am ales doar cu promisiuni si amenzi date pentru curajul de a lupta pentru semenii nostri!
Un scurt istoric al acțiunilor noastre în arhiva ziarului local BZI.
Ca să reuşim să ne ridicăm cu demnitate din starea în care ne aflăm, trebuie să avem IDEALURI, nu doar nevoi personale! Trebuie să învăţăm să cooperăm şi să ne ajutăm între noi, să fim sensibili la problemele celorlalţi, să protejăm mediul natural, valorile sociale şi cultura noastră creată în secole, să avem un comportament social de care să nu ne fie ruşine, iar ceea ce creem să fie de o calitate impecabilă.
În acest moment foarte puţini dintre noi au această demnitate. Am fost aduşi în starea lipsei de demnitate de toate regimurile de dinainte, căci omul demn nu mai poate fi manipulat, îndoctrinat, înşelat, la fel ca cel care ştie că nu reprezintă nimic pentru nimeni.
Dacă statul de până acum ne-a vrut proşti şi fără speranţe şi idealuri, ca să ne poată manipula cu puţină pâine şi mult circ, acum a degenerat atât de tare încât ne dă doar circ, iar pâinea a vândut-o cu profit pentru cei care n-au făcut-o!
Trebuie să învăţăm din nou să cooperăm şi să înfruntăm greul, fără să cerem de pomană altora, să ne reclădim ţara ca după război. Căci am trecut prin războiul economic al statului mafiot împotriva cetăţenilor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte.
Suntem un popor talentat şi capabil să înveţe – repede şi bine – să realizeze orice. Însă am fost educaţi doar să memorăm şi să nu ne manifestăm talentul şi abilităţile proprii.
Să nu uităm însă că toate dificultăţile ne-au ascuţit mintea şi priceperea, iar la acest moment putem să ne organizăm astfel încât să învăţăm unii de la alţii cum să ne descurcăm în condiţii grele, modernizându-ne tehnologiile şi transmiţând mai departe altora ceea ce am învăţat.
Nu am reuşit până acum, deoarece am fost educaţi să ne vedem doar de interesele proprii, fără să fim atenţi la interesele comunităţii sau la echilibrul mediului natural. Crizele şi dezastrele naturale ne învaţă, iată, să oferim sprijin înainte de a cere sprijin, să învăţăm de la alţii şi să-i învăţăm pe alţii ceea ce ştim şi ne foloseşte.
Aceste încercări grele ne pot transforma în bine, dezgropând omenia din oameni, spiritul de echipă şi colaborarea, sprijinul reciproc şi implicarea la greu.
Încă există comunităţi care nu au uitat aceste obiceiuri, trebuie să redescoperim cu toţii să fim umani, mai ales când nu mai sunt bani. Omenia nu este monedă de schimb, dar ce face omenia nu pot face toţi banii din lume.”

http://www.bzi.ro/tag/virgil+iordache/

3 thoughts on “VIRGIL IORDACHE – Om. (din Iaşi…)

  1. maica maiculita cat var dat pe Virgil.Pffff o sa iasa o statuie cand s-o intari varul..Mai lasati.Stiu foarte bine cine e personajul.Poate nu-i cunoasteti aspiratiile.Vrea sa fie mai sus ca Balanescu,Dorohoianu,Raduna sau Stelica.E CA FRUNZA DE COPAC.SE INDOAIE DUPA CUM BATE VANTUL

    1. Evident că m-am simţit obligat să scriu despre el pe blogul meu personal. Mata nu ai fi făcut la fel pentru 1000 de euro?

Comments are closed.