Reorganizarea propusă la nivelul conducerii în primărie nu implică renunţarea la lucrările şi prestaţiile de servicii cu subunităţile proprii. Dimpotrivă, se urmăreşte creşterea calităţii lucrărilor şi a serviciilor prestate cu aceste unităţi, în limita puterii lor tehnice şi economice – nepunîndu-se problema încredinţării de lucrări preferenţial – în funcţie de capacitatea şi potenţialului lor de a rezista concurenţei pieţii libere.
Există două posibilităţi în ceea ce priveşte viitorul acestor regii: să beneficieze de un management bun şi să devină societăţi comerciale profitabile în beneficiul comunităţii, sau să se îndrepte spre faliment şi să se elimine de pe piaţă. În ambele situaţii, Consiliul Local poate decide în legătură cu privatizarea lor.
Singurele prestaţii care sunt obligatorii să rămînă în sfera bugetară sunt acelea legate de întreţinerea şi consolidarea versanţilor, a intervenţiilor la calamităţi naturale şi activitatea de întreţinere a indicatoarelor pentru circulaţie rutieră şi a semafoarelor.
Aceste activităţi trebuie lăsate sub coordonarea directă a executivului, deoarece au caracter permanent, neprevăzut, şi necesită o mobilizare a personalului imediată, în regim de intervenţii. Din acest motiv se propune crearea unui Departament special în noua organigramă care să cuprindă exclusiv prestaţiile enumerate anterior.
3.5.1.Prestarea lucrărilor şi a serviciilor cu „CITADIN”
Regia „Citadin” trebuie să fie pregătită pentru privatizare. Primăria nu-şi poate permite să suporte din bugetul propriu un număr atît de mare de salariaţi care nu pot avea o activitate permanentă, să repare continuu şi să întreţină un parc mare şi învechit de utilaje şi mijloace de transport, cu o gamă atît de variată de materii prime şi materiale, fără puterea de a avea un control strict asupra cheltuielilor neeconomice. CITADINUL, trebuie scos urgent la licitaţie de privatizare, pornindu-se de la valoarea minimă a mijloacelor fixe şi prin concesionarea terenului Bazei de producţie ( eventual prin menţinerea unei cote parte din acţiuni – dar nu majoritare ).
Lucrările de reparaţii capitale – ramforsarea străzilor – pot fi scoase la licitaţie publică, deoarece există o piaţă concurenţială adevărată. Lucrările de întreţinere curentă, vor fi preluate de Servicii Publice Municipale – care cu echipe mici – aferente fiecărui S.A.( sector administrativ ) formate din 3-4 muncitori dotaţi cu unităţi mici de transport (autospeciale cu 5 locuri şi benă), pot asigura operativ repararea promptă a gropilor, încă de la apariţia acestora, din fază incipientă, cu material adecvat, indiferent de anotimp, fără să deţină o staţie de preparat mixtură asfaltică.
La Servicii Publice Municipale va funcţiona non stop Dispeceratul gropilor, care va interveni în maximum 24 de ore de la anunţare, la remedieri.
Toate aceste măsuri sunt necesare pentru a diminua presiunea asupra bugetului local în ceea ce priveşte achiziţionarea şi dotarea CITADIN – ului cu noi utilaje şi tehnică adecvată.
Pentru „Citadin” , concurenţa nu poate fi decît benefică, iar eliminarea monopolului de pe piaţa locală a muncii va conduce în mod sigur la o creştere a calităţii lucrărilor pe care le execută, la stabilizarea unui număr optim de personal, a unui portofoliu de oferte de produse şi servicii de bună calitate.
În prezent, Citadin-ul este forţat de volumul foarte mare de lucrări încredinţate direct să lucreze în virtutea inerţiei, cu mari fluctuaţii de personal neprofesionist, fără performanţe tehnice şi economice.
În altă ordine de idei: trebuie luată urgent măsura de a degreva „Citadin-ul” de monopolizarea lucrărilor de reparaţie la intervenţiile diverşilor constructori sau deţinători de utilităţi în carosabil. Se va observa imediat o îmbunătăţire în ce priveşte starea străzilor, care vor fi imediat reparate şi aduse la starea iniţială în condiţii tehnice ireproşabile.
Evident, scăpînd de povara exigenţei slăbite faţă de „ colegii de muncă” şi inspectorii de specialitate vor putea să-şi facă datoria cu o mai mare acurateţe, şi vor impune executarea unor lucrări de calitate.
O altă greutate aflată în sarcina Primăriei – prin intermediul „Citadin-ului” – o constitue proprietatea asupra balastierei de la Preoteşti – Moţca. Această achiziţie păguboasă pentru comunitate s-a făcut sub scopul enunţat al economiilor ce s-ar fi putut obţine deţinînd sursă proprie de agregate de rîu, dar de fapt s-a furat mai mult decît s-a folosit pentru lucrările declarate.
Nevoia de dotare cu utilaje performante şi cu mijloace de transport proprii de mare capacitate, complexitatea unei astfel de activităţi care se desfăşoară la 100 de kilometri de casă (cu toate implicaţiile de rigoare), fac cu siguranţă mult mai avantajoasă renunţarea la această sursă de pierdere şi scoaterea ei imediat la licitaţie.
„Citadin-ul” trebuie să beneficieze cît de repede de o echipă managerială stabilită pe baza unui concurs bazat pe criterii de performanţă.
Trebuie avută în vedere pregătirea şi organizarea activităţii de deszăpezire, dar acestei activităţi trebuie să i se adauge şi alte societăţi comerciale care deţin utilaje şi personal specific. Primăria nu-şi poate permite să investească imediat în dotarea cu utilaje adecvate de deszăpezire, dar poate şi trebuie să deţină o bază proprie, cu depozit modern de material antiderapant ( solid şi lichid ), pentru a avea controlul direct asupra consumurilor şi asupra acţiunii cu utilajele închiriate.
Au fost şi bineînţeles vor mai fi situaţii în care lupta cu zăpada s-a desfăşurat sub pretenţiile şi posibilităţile Iaşului. Comandamentul de coordonare a combaterii fenomenelor specifice de iarnă trebuie să funcţioneze la nivelul Primăriei ( Servicii Publice Municipale ) şi să fie condus de personalul tehnic de specialitate, urmărit, zi şi noapte prin inspectorii de specialitate din Sectoarele Administrative şi nu lăsat la latitudinea inginerilor de la „Citadin” care fiind în postura de executanţi a-i prestării serviciilor, nu pot fi şi exigenţi cu ei înşişi.

3.5.2. Prestarea activităţilor cu S.C. „Salubris” S.A.

La fel ca şi în cazul Regiei „Citadin” şi S.C. „Salubris” a devenit încă de la înfiinţare deţinătoarea monopolului pe acest segment de piaţă a muncii în municipiul Iaşi.
Desprinderea de „Citadin” a fost o acţiune benefică pentru că s-a ajuns la gestionarea separată a unui gen de probleme specifice şi care în vechea organizare au condus la disensiuni şi stoparea iniţiativelor constructive.
Cu toate acestea, caracterul monopolist imprimat de la început, cu eliminarea oricărei concurenţe, a creat impresia conducerii de la „Salubris” că sunt deţinătorii celor mai bune performanţe în domeniul salubrităţii şi că nimic nu va putea schimba statutul lor.
Este absolut necesar să se înţeleagă că volumul imens de muncă într-un oraş de talia Iaşului nu înseamnă transformarea „Salubris-ului” într-o firmă gigant, greu de condus şi de controlat şi este de preferat să existe mai multe firme prestatoare în acest domeniu, suple şi flexibile, a căror concurenţă creează o creştere a calităţii serviciilor.
Ponderea muncii manuale în activitatea de salubrizare a străzilor trebuie diminuată la maximum, iar folosirea utilajelor de mică şi mare mecanizare va trebui să se amplifice.
Dacă pentru „Citadin” diversificarea potenţială a gamei de servicii şi a clienţilor ţintă este mult mai uşoară şi plauzibilă, specializarea strictă a portofoliului de oferte a regiei „Salubris” este mai restrictivă şi prin urmare este mai puţin probabil să putem avea rezultate spectaculoase în realizarea de profituri consistente pentru dotări cu utilaje noi.
Legat de acest capitol, trebuie remarcate greutăţile pe care le întîmpină „Salubris” în recuperarea banilor ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate populaţiei şi agenţilor economici.
În acest punct trebuie să intervină Primăria şi să analizeze soluţiile optime pentru a recupera sumele restante prin emiterea de acte normative care să conducă la realizarea scopului amintit.
Ar trebui analizată situaţia dacă nu a fost mai benefică colectarea banilor pentru transportul gunoiului menajer prin Asociaţiile de Proprietari, sau dacă nu s-ar putea proceda la recuperarea acestor sume printr-un tarif unic, inclus în impozitul local plătit de contribuabili.
În orice caz, încetul cu încetul, la „Salubris” va trebui să rămînă predominantă doar activitatea legată de colectarea şi evacuarea gunoiului menajer din oraş (neimpunîndu-se totuşi monopol nici pentru această activitate). Prestaţiile legate de salubrizare trebuie lăsate liberei concurenţe la care va putea participa inclusiv „Salubris-ul”, atîta timp cît îşi va putea susţine această prestaţie prin autofinanţare proprie, fără a „înghiţi” la nesfîrşit bani bugetari pentru dotare tehnică.
Şi în cazul Salubris-ului putem gîndi o eventuală privatizare, în scopul spargerii monopolului de pe piaţă, primăria rămînînd proprietara Depozitului controlat de gunoi menajer, în scopul asigurării unui preţ modic, dar egal, tuturor concurenţilor.
Aceasta, va conduce inevitabil la o creştere a calităţii serviciilor, dar şi a menţinerii pe piaţă a unor preţuri rezonabile şi echitabile.
SALUBRIS-ul se poate sparge în mai multe firme, mai mici ( eventual pentru fiecare Sector Administrativ ), iar ulterior să se deschidă piaţa concurenţială liberă.

3.5.3. Activitatea transportului în comun cu „R.A.T..C.” şi „Autobuzul”
Controversele existente pe seama adoptării unei soluţii imediate, dar bazate pe o strategie pe termen lung, sunt de natură să definească complexitatea şi importanţa , dar şi responsabilitatea enormă care apasă pe umerii celor care vor trebui să decidă.
Din acest motiv, consider că este necesară formarea unei comisii compusă din specialişti din variate domenii ( arhitecţi, sociologi, constructori de drumuri, energeticieni ) ce vor trebui să recomande – în urma unor studii de fezabilitate – adoptarea soluţiei optime de urmat şi care să fie o decizie agreată de majoritatea cetăţenilor Iaşului, eventual prin referendum.
Există mai multe motivaţii de a păstra transportul electric separat de transportul auto, dar cea mai importantă este aceea a infrastructurii specifice necesare desfăşurării primului şi a nevoii continue de întreţinere a acesteia.
Transportul auto de călători este o alternativă a transportului electric în localităţile unde acesta există (cel electric n.a.) şi care, datorită caracterului său nepoluant, trebuie să aibă prioritate. Totuşi, datorită constrîngerilor legate de existenţa şi de tipul infrastructurii necesare, de reglementările legale în circulaţia rutieră, nu întotdeauna transportul de călători cu mijloace de transport electrice, reprezintă soluţia optimă.
În general, în centrul urban, cu maximă aglomeraţie, unde intensitatea traficului rutier a devenit deseori un fenomen aproape de nestăpînit, circulaţia mijloacelor de transport în comun electrice (de obicei cu gabarit mare) suplimentează problemele edililor de fluidizare, contriubuind în mare măsură la o amplificare a haosului.
Din acest motiv, folosirea predominantă în aceste zone a transportului de persoane cu unităţi mici, cu microbuze, pare a fi – cel puţin pentru viitorul imediat- singura soluţie viabilă. Automobilul electric a descis uşa civilizaţiei. De ce nu şi microbuze electrice ???…
În Iaşi, linia de tramvai străbate unele străzi înguste, cu fundaţie şi structură inadecvată, precum şi bulevarde centrale, unde intensitatea traficului rutier este o problemă, şi trebuie să fie găsită o soluţie imediată.
Transportul electric este eficient atunci cînd se desfăşoară în condiţii de viteză sporită, cînd are suficienţi călători plătitori pentru a-l susţine material şi – esenţial – nu deranjează desfăşurarea cît de cît normală a celorlalţi participanţi la trafic. Din acest motiv, transportul electric trebuie dirijat în aşa fel încît să preia fluxul de călători de la periferie şi din zona metropolitană şi să–l transporte pînă într-o zonă precentrală. Din aceste puncte, eficienţa transportului de călători balansează spre transportul auto cu microbuze şi poate, pe unele trasee, cu autobuze .
În ultimii ani, traseele tramvaielor ce străbăteau cîndva oraşul s-au rărit considerabil. Se dovedeşte şi aici o lipsă de viziune pe termen mediu şi lung, precum şi regîndirea unor trasee în scopul eficientizării.
Investiţiile făcute în infrastructură denotă o nepricepere crasă într-un domeniu destul de banal. Suntem printre puţinele oraşe din ţară şi din UE cu linie îngustă de 1000 mm, iar fabricanţii de unităţi de transport pe astfel de ecartament au din ce în ce mai puţine comenzi. Era normal ca odată cu înlocuirea fundaţiei şi a traverselor vechi, să se dubleze o şină (exterioară) şi să se creeze concomitent cu aceste investiţii, ecartamentul normal, care să permită ca în cîţiva ani să putem rula tramvaie noi, moderne, aşa cum au văzut edilii prin toată Europa prin care s-au plimbat la schimburi de experienţă.
Nu-ţi trebuie să citeşti studii sofisticate de fezabilitate sau să-ţi dai doctorate în transport electric pentru a trage niste concluzii care să-ţi împingă gîndirea spre viitor…Totuşi, liniile înguste trebuie menţinute pentru ca în viitor să facem şi pentru noi tramvaie de epocă – agrement – cu patină interbelică, iar vara să oferim trasee turistice de plesire pentru turişti sau pentru ieşenii ce doresc aceasta.
Ca strategie viitoare, ar trebui să gîndim înfiinţarea din rond Tg. Cucu a unei linii noi de tramvai pe Bd.Independenţei – P-ţa Eminescu – Păcurari, iar linia existentă prin P-ţa Unirii – Cuza Vodă – Tg. Cucu, să rămînă pentru transport ocazional, de agreement, sau de avarie. Str. Cuza Vodă ar fi astfel protejată cu clădirile ei monument şi ar putea deveni o zonă comercială istorică…
Va trebui să legăm cu transport electric cu tramvaie, localităţile limitrofe situate în zona cosmopolitană, şi anume : Tomeşti, Holboca, Ciurea, Vînători, Valea Lupului-Leţcani, Miroslava, Ciric, Dorobanţi.
Aceaste localităţi au nevoie de linii de tramvai în stil metrou de suprafaţă – rapide şi vor trebui să înţepe reţeaua urbană la rondurile existente la marginea municipiului în Dancu, Zona Industrială, Păcurari, CUG.
Din acest motiv, între Primărie şi Consiliul Judeţean este necesar să se iniţieze un parteneriat care să-şi împartă tutela asupra RATC-ului şi împreună să promoveze programe de finanţare externă concomitent cu găsirea de resurse proprii în vederea creării unei noi infrastructuri pentru transportul electric.
Noua cale de rulare a tramvaiului va putea fi concepută înafara părţii carosabile existente spre aceste localităţi (tangenţial), pentru a se asigura o viteză şi o siguranţă sporită trenului electric ( metroul uşor ).
Linia de pe Bd. Independenţei va trebui să facă legătura directă cu Copoul, astfel încît să fie evitată P-ţa Unirii. Se poate gîndi înfiinţarea unei linii noi din Bucşinescu spre Podu de Fier – str. C.A.Rosetti – Cîrlig – Vînîtori, cu posibilitatea ca din Podu de Fier să se urce în Tg. Cucu pentru joncţiunea cu linia nouă pe Bd-ul Independenţei – P-ţa Eminescu – Copou.
De la P-ţa Doi Băieţi se poate crea o linie prin pădurea Veneţia, Aeroport, Ciric, Dorobanţi, Aroneanu.
Şi traseul ce leagă Gara Iaşi de centru va trebui regîndit pentru a renunţa la traversarea centrului. O abordare asemănătoare cu transportul cu tramvaiul, va trebui să aibă traseul Podu Roş – Tg. Cucu, linia existentă fiind exploatată numai ocazional – vara, pentru transport turistic de agreement cu vagoane de epocă
Spre aceste obiective ar fi necesar să-şi concentreze edilii atenţia şi preocuparea în legătură cu transportul în comun cu regiile proprii, să gestioneze exploatarea şi corelarea tuturor traseelor de transport călători.
Aşa cum am mai precizat într-un capitol anterior, Primăria trebuie să se gîndească serios la investiţiile în infrastructură, lăsînd pe viitor exploatarea transporturilor în seama unor operatori privaţi care să-şi asigure singuri dotările cu unităţi de transport şi managementul propriu în condiţiile stabilite prin Caietulde Sarcini de Executiv.
S.C. „Autobuzul” va trebui privatizată în cel mai scurt timp şi lăsată să-şi desfăşoare activitatea în regim concurenţial cu ceilalţi operatori privaţi.

3.5.4.Activitatea Servicii Publice Municipale

Direcţia pentru Servicii Publice a Municipiului, este de fapt singura unitate operativ – productivă care trebuie să rămînă în subordinea exclusivă a primăriei. Deoarece viaţa cotidiană a unei localităţi prezintă multe elemente şi fenomene neprevăzute care au caracter inopinat, este necesară de multe ori intervenţia rapidă – în unele cazuri continuă – pentru stăpînirea şi combaterea acestor situaţii defavorabile.
Prin modul său de organizare, Servicii Publice Municipale va trebui să devină o unitate suplă, elastică, încadrată cu specialişti policalificaţi în multe domenii conexe, organizaţi în aşa fel încît să poată interveni prompt – la orice oră din zi sau din noapte la avarii sau calamităţi – să se alăture unităţilor specializate în situaţii de dezastre. Angajaţii acestei societăţi comerciale a Primăriei, trebuie să fie teoretic şi practic o elită – bine motivaţi financiar – dar şi exploataţi cu exigenţă şi pretenţii…
Fie că au de executat lucrări de întreţinere şi urmărire e fenomenelor distructive pe versanţii oraşului, fie că întreţin, repară şi montează semafoare şi semnalizare rutieră, că fac lucrări de întreţinere şi reparaţii la poduri şi pasaje, că exploatează şi coordonează activitatea de deszăpezire şi combatere a alunecuşului pe timp de iarnă, întreţine parcurile şi zonele verzi, spălatul străzilor, intervenţia în regim de dispecerat asupra gropilor accidentale ce apar, sau a intervenţiei unor regii la avarii în carosabil,etc, – toate acestea sunt activităţi ce nu pot fi lăsate pe seama altor societăţi comerciale private, nu pot fi supuse contractelor publice, ci trebuie conduse şi controlate nemijlocit de primărie.