Un titlu al unui articol din BZI mi-a atras atenţia. Cică „autorităţile” sesizează depăşirea imensă a poluării cu praf pe raza municipiului Iaşi…
Oameni buni, de cel puţin opt ani de zile strg în gura mare să fiu auzit de cetăţeni, de presă şi de autorităţi despre situaţia imposibilă în care a fost adus Iaşul!
Sute de tone de praf fin sunt inhalate zilnic de locuitorii noştri datorită incompetenţei şi infantilismului în gîndire a acestor autointitulaţi edili care nu ar putea fi în stare să gestioneze problemele dintzr-un cătun cu şapte case din creierul munţilor sau la o margine de judeţ, dar să mai vorbim de un oraş de mărimea Iaşului.
Scriu demult şi atrag atenţia asupra unor strategii inepte ale primăriei în abordarea „otova” a şantierelor deschise prin tot oraşul fără discernămînt, fără o logică şi o gîndire în care să se întrevadă un cît de puţin raţionament.
În primul rînd avertizam încă de la primii metri de pavaje executate pe nisip la trotuare că acţiunea va deveni o practică generală, pentru că înafara uşurinţei execuţiei, ea este o mină nesecată de afaceri murdare cu furtul din banii publici ai funcţionarilor – de la şoferi, paznici şi pînă la vice şi primar!
Aşa cum tot spun, metoda în sine a demarat în Occident acum vreo 30-40 de ani în urmă, iar acum s-au trezit şi ăia şi şi-au dat seama că soluţia este complet criminală şi s-au apucat să înlocuiască pavajele pe nisip cu covoraşe asfaltice. Ba chiar pentru trotuare, piaţete, peroane, s-a inventat pavajul asfaltic subţire ampretat, policolor! Dar Inepţii noştri nu cunosc această tehnică simplă, eficientă cu preţ comparabil cu al pavajului pe nisip şi nicinu are la Iaşi cine să-l facă, aşa că acum suntem victime!
Pentru România, introducerea pavimentelor pe nisip a devenit o afacere naţională şi o sursă uriaşă de a fura banul public. S-a creat un adevărat lanţ „trofic” în care s-au lipit tot felul de „animale” ce-şi asigură din asta un trai îndestulat. Şi beneficiarii – recte nichirica – şi aceia care sunt selectaţi să livreze parandărătul.
Dar asta nu este cea mai mare nenorocire pînă la urmă. Nenorocirea cea mare este că s-a creat în acest domeniu o „industrie” perpetuă şi sunt foarte puţine şanse să mai scăpăm de ea. Am reuşit să ne lepădăm de industria grea, de cea textilă, de industria chimică şi de altele, dar de pavaje pe nisip nu ştiu dacă vom putea scăpa. Dacă aş avea vreo putere, aş da o lege prin care să se limiteze folosirea pavajului pe nisip în suprafeţe de maxim 25-30 de metri patraţi. Mai ales în spaţiile publice! Fă-ţi acasă în curtea ta dacă vrei pavaj pe nisip la trotuar, sau pur şi simplu stîrpeşte-ţi iarba din curte dacă la asta te duce mintea, dar pe domeniul public să nu mai existe nicun metru de paviment pe nisip!
Ce se întîmplă de fapt? Păi pavelele se aşează una lîngă alta cu un rost de 1-3 mm între ele şi după ce au fost aranjate, se toarnă pe suprafaţa pavată o roabă – două de nisip fin, care se mătură bine peste tot ca să umple acele rosturi şi astfel să fixeze perfect pavelele să nu se mişte. Acel nisip, ca şi nisipul pe care este aşezat pavajul generează prin frecare un praf fin, care este invizibil cu ochiul liber. Ei bine, vîntul, curenţii de aer, poluarea cu fumul autovehiculelor, noxele din atmosferă, ne fac să inhalăm odată cu respiraţia şi acel praf invizibil!
Atît vara cît şi în iernile uscate, praful îşi face de cap! Dacă pe carosabilul străzilor asfaltate să zicem că primăria îşi mai face pomană pe timpul verilor să trimită cîte o cisternă cu apă pe zi şi să stropească strada de ochii lumii, pe trotuare aşa ceva este şi imposibil tehnic şi de inimaginat pentru mintea lor…
Dacă aş putea, aş interzice prin Lege autorizarea producţiei de pavele din ciment care se montează pe nisip! Pare absurd, dar nu există o altă soluţie!
Vin „dăştepţii” ăştia de la Mediu şi AVERTIZEAZĂ! Bine măi intelighenţilor, dar pentru ce naiba vă luaţi voi salariile? Care este menirea voastră, pentru ce naiba sunteţi creaţi? Ca să ne averizaţi? Mersi, dar aştept de la voi să emiteţi proiecte legislative care să înlăture cauzele, să emiteţi acte normative, să efectuaţi controale şi să dispuneţi pe loc măsuri adecvate, indiferent că sunteţi numiţi acolo pe funcţii de partidul de guvernămînt şi trebuie să închideţi ochii să nu produceţi deranj!
La Iaşi cel puţin, debandada provcată de starea străzilor, de deschiderea a tot felul de şantiere pe termen nelimitat prin tot oraşul, a creat un imens haos în traficul rutier, un infern cu ambuteiaje şi poluarea aerului de nerespirat!
Să presupunem prin absurd că aţi hotărît cu bună ştiinţă să sacrificaţi sănătatea oamenilor pentru un zece ani să zicem, pentru ca apoi Iaşul să devină un oraş aerisit, modernizat, cu un confort social cum ne dorim cu toţii…Dar în acest caz inepţilor, ar fi trebuit să fiţi capabili ca în prealabil să fi conceput un plan atît de bine pus la punct în desfăşurarea transportului public în comun, încît 80% dintre locuitori să aibă soluţii confortabile de a se putea deplasa din orice direcţie, oriunde pe raza municipiului, renunţînd în mare parte la folosirea zilnică a autoturismelor personale!
Să fi gîndit nişte mecanisme de rentabilizare a acestui transport – mai ales cel electric – care să determine locuitorii să folosească cu precădere transportu public!
Dar cine să gîndească aşa ceva? Ce, la noi e Germania sau Japonia?
Ăstora nimic nu le iese, nimic nu e gîndit corect, totul este subordonat ideii furtului de orice şi de îmbogăţire…Aşa că…lăsaţi contemplările şi constatările gen Gîgă şi luaţi-i la palme pe cretini pînă mai putem respira!
CEA MAI MARE DRAMA A…”UNORA” ESTE…”SA-I DUCA MINTEA” SI…”SA STIE MESERIE”…!!!!