Am rîs, am glumit, ne-am distrat, am înjurat, dar imediat e Ignatul şi purceaua e gata să fie sacrificată…
Vreau să trag un semnal de alarmă celor în drept să pună mîna pe problemă şi s-o apuce cu simţ de răspundere, că în curînd vor avea necazuri cu care nici cu gîndul nu gîndesc.
Ca ieşean doritor de bine concitadinilor mei, avertizez că odată cu pornirea ninsorilor ( dacă vor fi ) nodul rutier de la Fundaţie va fi un adevărat calvar atît pentru participanţii la traficul rutier, dar mai ales pentru (i)responsabilii din primărie.
Este adevărat că aceasta este prima iarnă în care s-a dat în exploatare Pasajul NICHIRICA şi nimeni nu are cunoştinţe să poată bănui cu ce probleme se vor confrunta.
Din experienţa mea de circa 35 de ani acumulată în domeniul deszăpezirii şi a întreţinerii drumurilor, prevăd că odată cu sosirea zăpezii – dar mai ales a viscolului – Pasajul va fi un obstacol generator de ambuteiaje şi bulversarea circulaţiei.
Aşa cum am mai afirmat, societatea care a cîştigat licitaţia de proiectare, în mod vizibil nu a avut experienţa necesară abordării unei tematici atît de complexe ca aceea a rezolvării optime a problemelor existente într-unul din cele mai importante noduri rutiere din oraş.
Acum să acordăm totuşi şi oarece circumstanţe atenuante, pentru că nu cunosc ce s-a cerut prin caietul de sarcini, dar după cîte ştiu şi văd de ce a fost capabilă Administraţia Nichita în anii în care şi-a bătut joc la propriu de oraş, bănuiesc că rezultatul obţinut este exact măsura capacităţii ei atehnice.
Poziţionarea pasajului în plan, este pe direcţia Nord-Vest – Sud-Est, ceea ce ar coincide cu direcţia vînturilor predominante. Asta spune unor oameni cu experienţă în deszăpezire că ar fi un avantaj, deoarece vîntul la viscol suflă cumva în aceeaşi direcţie cu axul străzii şi zăpada este purtată aproape de-a lungul ei, uşurînd evacuarea.
Totuşi – dacă la cîmp deschis acest fenomen funcţionează previzibil ( vezi şoseaua Leţcani-Podu Iloaiei ) – în oraş curenţii datoraţi clădirilor înalte ce mărginesc străzile produc fenomene atipice care sunt total imprevizibile şi care pot acţiona chiar contrar aşteptărilor.
Un alt factor defavorizant îl constitue şi porţiunea destul de lungă a rampelor de acces din ambele capete care funcţionează  în deblee  – profil total defavorizant – şi care  acumulează imediat cantităţi sporite de zăpadă. Prevăd ca la viteze minime de vînt – ce la loc deschis nu creează niciun fel de probleme – în zona pasajului  se vor aduna cantităţi mari de zăpadă. Asta pentru că „şanţul” deschis creează un fel de „dos” şi depune zăpada care ar putea fi mînată de vînt înafara carosabilului pe o stradă terană.
Pe de altă parte, sub pasaj se creează un puternic curent longitudinal datorat şi efectului de tunel ce acţionează la capete ca un aspirator, ducînd zăpada şi în zona acoperită unde practic nu ninge.
Odată cu pornirea ninsorii, vor intra în acţiune utilaje cu lamă sau cupă. Normal acolo ar trebui un utilaj cu lamă montată pe un autocamion sau autospecială, dar nu de gabarit mare ca pe şoseaua interurbană, că nu se poate înscrie în traficul aflat în desfăşurare – încetinind mult circulaţia.
La o ninsoare abundentă şi continuă, este musai ca lama să patruleze aproape permanent, pendulînd între cele două capete de pasaj pentru a nu lăsa să se acumuleze multă zăpadă. Ideal pentru această zonă ar fi să acţioneze un utilaj de tip UNIMOG care are  putere, viteză şi gabarit redus, putînd întoarce repede chiar la lăţimea străzii, dar Primăria Iaşi nu are în dotare aşa ceva.
Bun. Ninge continuu şi lama patrulează. Cordonul de zăpadă subţire la început, devine din ce în ce mai gros „muşcînd” din lăţimea benzii de circulaţie de 3,5 m cel puţin o jumătate de metru la marginea dinspre zidul de sprijin pe partea dreaptă a fiecărui sens de mers, dar şi PE AXUL drumului – pe ambele fire, cam tot cam o jumătate de metru pe fiecare fir.
Asta în primul rînd că mecanicul conducător al utilajului – indiferent cît de experimentat este – are instinctiv frica de a nu lovi colţul lamei de zid şi preferă să lase o zonă de siguranţă de cca 30 de cm între zid şi marginea lamei. La aceşti 30 de cm de siguranţă lăsaţi de şoferul utilajului se adaugă acum grosimea cordonului de zăpadă care variază în funcţie de cantitatea acumulată.
O mare greşeală făcută de „specialişti” este montarea pe ax a acelor „parapeţi despărţitori” de sens, ce constitue – mai ales iarna – un obstacol pentru utilajul de deszăpezire, ce va acţiona în mod cert pentru mecanic ca un pericol şi-l va arunca cei 30 de cm de siguranţă în interiorul benzii, plus grosimea cordonului de zăpadă.
Deci: din cei 7m cît este lăţimea carosabilului, să scădem acum 50-80cm lîngă zid şi 50-80 cm la ax pentru fiecare bandă (am inclus aici şi cei 30 cm lsaţi instinctual de mecanicul conducător de lamă) şi avem de scăzut (30-50 +30-50)X2= 120-200 cm!
Asta ne arată că în caz de ninsoare susţinută, carosabilul pe rampele de acces la pasaj se pot îngusta chiar şi cu 2m, ceea ce ar mai lăsa liber circulaţiei 2,5m pentru fiecare fir!
STAS-ul românesc prevede că lăţimea minimă pentru o bandă de circulaţie este 2,75m.
Acesta este un aspect.
Alt aspect demn de luat în seamă ar fi evacuarea zăpezii din zona pasajului. Este evident că cei care fac deszăpezire vor fi constrînşi să evacueze continuu toată zăpada acumulată şi împinsă de lame la marginile benzilor de circulaţie. Asta se poate face numai cu încărcător frontal cu cupă şi un mijloc de transport basculant.
Basculanta de transport zăpada nu poate avea gabarit mare pentru că spaţiul este îngust, iar „lumina” sub pasaj este destul de limitată pentru acţiunea încărcătorului care ridică cupa cu zăpadă să o răstoarne în mijlocul de transport.
În acest caz este o alternativă ca mijlocul de transport să staţioneze la gura de ieşire din pasaj, iar încărcătorul cu cupă frontală să facă numeroase drumuri lungi ineficiente şi neeconomice cu cupa cu zăpadă din pasaj la autobasculantă. Asta înseamnă timp, foarte mult timp, în care pasajul trebuie efectiv închis, pentru că activitatea nu se poate desfăşura sub trafic.
Prin urmare, pe timpul iernii, Pasajul NICHIRICA va fi un coşmar pentru ieşeni care nu numai că NU va fluidiza circulaţia în zonă, dar o va perturba foarte serios, autorităţile fiind nevoite să închidă periodic traficul prin tunel pentru deszăpezire, fiind necesară pentru asta schimbarea operativă a semnalizării rutiere întrucît toate maşinilie – din toate direcţiile – se vor înghesui la suprafaţă.
Totul trebuie făcut numai cu acţionarea simultană a cel puţin 2-3 agenţi de poliţie care să dirijeze circulaţia, dar e greu de crezut că iarna – cînd şi la suprafaţă drumurile se îngustează şi sunt alunecoase – se va reuşi cît de cît normalizarea.
Adăugaţi la toate astea cînd şiruri de maşini vor circula cu viteză de melc, sirenele salvărilor deplasate la intervenţie….
Din cele prezentate anterior, rezultă ca o concluzie că în zona Pieţii Eminescu pe direcţia Independenţei – Păcurari trebuie gîndită de arhitecţi şi proictanţi adevăraţi, o copertină (transparentă) care să rezoneze cu ambientul zonei şi care să apere TOT pasajul de căderea zăpezii şichiar a ploilor torenţiale!
Acolo şi împrăştiatul materialului antiderapant este o mare problemă, în primul rînd existînd pericolul de a sparge parbrizele celor neavertizaţi care se apropie prea mult de utilajul din care se împrăştie, dar şi prin faptul că în timp, materialul antiderapant solid împrăştiat pe cele două pante, ajunge în tunel în punctul cel mai de jos în grătarele de scurgere a apei pluviale, înfundînd canalizarea!
Asta pe timp de iarnă. Vara, nu vreau să mă gîndesc la ploi torenţiale cu rupere de nori şi la ce adîncime poate ajunge apa în tunel.
Prin urmare necesitatea construirii urgente a unei copertine care să apere pasajul de intemperii pe toată lungimea sa, se va impune aproape obligatoriu.
Şi totul pentru că nişte persoane incompetente s-au apucat de nişte lucruri de o mare şi vastă tehnicitate cu implicaţii nebănuite de mintea lor şi pentru că la astea au acţionat un lanţ de factori defavorizanţi obiectivi şi subiectivi.
Şah, domnilor!