Gospodăria Comunală ocupă în activitatea şi preocuparea oricărei primării, ponderea principală în desfăşurarea activităţilor curente şi este factorul determinant în aprecierea profesionismului edililor comunităţii. Gospodăria Comunală poate fi socotită pe drept cuvînt „barometrul guvernării locale” şi este principalul indicator în măsurarea priceperii în administrarea localităţii, „zona fierbinte” unde se cheltuieşte cea mai mare parte a bugetului local.
În cele ce urmează vor fi tratate unele activităţi – modul defectuos cum se desfăşoară acestea în prezent- in domeniul gospodăriei comunale. Autorul precizează că din acest motiv, nu trebuie să se înţeleagă că toată activitatea desfăşurată de salariaţii Primăriei Iaşi este bazată pe incompetenţă, slabă pregătire profesională şi că nu se execută şi lucrări bune! Dar numărul acţiunilor conduse prost din punct de vedere tehnic şi calitativ este prea mare în raport cu potenţialul material şi uman de care dispune Iaşul, ori noi nu ne putem permite să irosim aiurea sume imense de bani publici la nesfîrşit şi să asistăm nepăsători la perpetuarea unor practici greşite. Laudele cuvenite pentru lucrurile pozitive le lăsăm pe seama Cetăţeanului Contribuabil. Autorul mai face precizarea că acest material nu este şi nu trebuie socotit un rechizitoriu sau o lucrare ştiinţifică, cu putere de normativ, ci recunoaşte că este o lucrare perfectibilă , o bază de plecare în abordarea unor discuţii şi proiecte la care sunt invitate şi alte persoane specializate în diverse domenii, care au drept ţel, un scop comun : prosperitatea Iaşului.
Dacă alte servicii sau direcţii ale unei primării pot fi încadrate cu personal mai mult sau mai puţin calificat, în domeniul Gospodăriei Comunale este obligatoriu să lucreze numai personal cu o foarte bună pregătire profesională, în primul rînd cu o mare experienţă practică. În sfera Gospodăriei Comunale intră: salubrizarea localităţii, întreţinerea şi repararea reţelei stradale, întreţinerea şi exploatarea reţelelor de alimentare cu apă, canalizare, energie electrică şi iluminatul stradal, transportul agentului termic prin reţelele specifice, transportul în comun, crearea şi întreţinerea parcurilor şi a zonelor verzi,zonele de agrement, siguranţa circulaţiei rutiere, semnalizarea şi sistematizarea circulatiei în raport cu intensitatea traficului, amenajarea şi întreţinerea locurilor de parcare pe domeniul public, luarea măsurilor necesare pentru desfăşurarea normală a activităţilor în perioada de iarnă (deszapezire si combaterea alunecusului) etc.
Diversitatea problemelor ce trebuie gestionate în orice moment face din sectorul de Gospodărie Comunală „linia întîi” a frontului unde se duce lupta. Din acest motiv, aici trebuie să se regăsească cei mai buni profesionişti în domeniul lor de activitate şi dacă este posibil oameni policalificaţi sau cu aptitudini tehnice în domenii conexe. Ei trebuie să fie capabili să dea cele mai bune soluţii şi să elaboreze cele mai bune strategii pe termen imediat, mediu sau lung, să acţioneze permanent în baza unor planuri gîndite prealabil pentru situaţii de criză.
Primarul şi Viceprimarul pot sau nu să fie specialişti într-unul din domeniile Gospodăriei Comunale. Este preferabil ca măcar unul dintre primar sau viceprimari să fie inginer în domeniul unei ramuri de construcții cu experiență reală în muncă. Ei pot fi oameni cu simţ practic de buni gospodari, cu dorinţa continuă de a confirma încrederea electoratului ce i-a ales, dar nimeni nu poate acumula şi gestiona atîtea informaţii şi probleme în atît de multe domenii pur tehnice încît să ignore părerea specialiştilor. În cel mai bun caz persoana conducătoare poate avea capacitatea de a analiza şi a cîntări soluţiile propuse şi de a lua decizia cea mai bună.
În cele ce urmează voi face o scurtă „radiografie” a situaţiei actuale în activitatea de gospodărie comunală în municipiul Iaşi, urmînd să fac propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii. Este un lucru cert că în prezent schema de organizare a Gospodăriei Comunale nu este cea optimă , existînd un dezechilibru între dimensionarea şi specializarea forţei de muncă pe domenii de activitate, în raport cu tipologia problemelor ce trebuiesc gestionate, precum şi un deficit de personal tehnic specializat, cu experienţă practică – motiv pentru care nu se lucrează cu eficienţă şi cu profesionalism.