Ca unul ieşit efectiv din politică, dar rămas liberal pînă la moarte – adept al politicii de bun simţ promovată de Crin Antonescu şi încă vreo cîţiva cvasianonimi – stau acum în mijlocul societăţii civile în care mă simt ca peştele în apă şi observ cu detaşare toate mişcările de pe frontul nevăzut.
Am ajuns în poziţia unui sniper bine mascat care vede în reticulul lunetei rînd pe rînd cîte o figură de comandant mai mare sau mai mic şi care poate oricînd să apese pe trăgaci.
Sentimentul e sadic, dar şi de satisfacţie dacă te gîndeşti că eşti doar un ucigaş fără un angajament anume şi poţi să lichidezi cu sînge rece de la distanţă pe toţi ticăloşii din ambele tabere beligerante…
Pentru asta trebuie doar să stai la adăpostul ascunzişului – bine mascat – şi să-i studiezi de departe prin ochiul lunetei, iar cînd ai văzut un ticălos să îndoi doar degetul arătător declanşînd arcul trăgaciului.
Dilema cea mare în care sunt acum este că au apărut dintr-o dată în bătaia puştii o droaie de ţinte. Apar şi dispar într-un ritm ameţitor, încît nu am timp să le vizez şi să apăs pe trăgaci. Mi-ar trebui o mitralieră să o pun pe afet şi să trag serii lungi la secerare. Poate aşa aş reuşi să decimez armata asta de lepre care ne-a distrus şi ne-a înfrînt mîndria de neam, dragostea de ţară şi de viaţă.
V-aţi întrebat vreodată cum naiba am ajuns să fim în aşa hal manipulaţi încît într-un sfert de secol de aşa zisă libertate să fim mereu nevoiţi să nu avem pe cine alege?
Adică „cineva” nevăzut, să facă în aşa fel jocurile încît de fiecare dată să fie scoase în faţă numai jigodii, care după ce sunt frumos îmbrăcate, cosmetizate, parfumate şi lăudate, sunt apoi prezentate ca salvatori ai neamului – oameni providenţiali?
Voi v-aţi întrebat şi aţi conştientizat cumva că există o maşinărie enormă cu milioane de rotiţe dinţate ce freacă una pe alta şi ticăie ţinînd în funcţiune „ceasul cel rău”?
Cum naiba să vorbeşti şi să speri doi ani la rînd – minţit fiind cu bună ştiinţă – că s-a format o coaliţie dintre două partide adverse ideologic, dar care se unesc să extirpe cancerul care ucide – excrescenţa malignă numită Traian Băsescu şi tot sistemul său ticăloşit pe care l-a perfecţionat după chipul şi asemănarea sa – folosindu-se de viciile unor semeni care au rămas taraţi de anii de comunism şi acum să constaţi că de fapt ai crezut într-o himeră?
Oameni buni, toată această maşinărie infernală a cărei cheie este ascunsă cine ştie unde înafara ţării, este programată demult să îndepărteze şi să descurajeze orice persoană care se ridică din mulţime şi nu respectă tiparul.
Sunt folosite tot felul de metode de a te prosti – pornind de la televiziuni ce aparent sunt împărţite în tabere antagonice ce deservesc fiecare inamici pe viaţă şi pe moarte – pînă la agenţi de influenţă escamotaţi în ziarişti care o fac pe formatorii de opinie.
Suntem atraşi continuu în fel de fel de conflicte şi se fabrică mereu evenimente în care se războiesc oameni cu vizibilitate pentru a ne ţine ocupaţi şi pentru a fi anestiziaţi cu subiecte şi ţinte false.
Chiar şi aceia dintre voi care ignoraţi politica scîrbiţi de veşnicile scandaluri şi lovituri date de exponenţii taberelor ce-şi dispută ciolanul, chiar şi aceia care credeţi că uitîndu-vă la excrementele de emisiuni ale lui Măruţă sau mai ştiu eu ce nurori pentru golanii unor mahalagioaice, sau nu-l pierdeţi pe Suleiman Magnificul chiar dacă aveţi o înmormîntare în familie – ei, bine – cu toţii sunteţi dirijaţi în subliminal prin unde nevăzute.
Prin Publicitate, prin panotajul vizual de pe străzi, prin acţiuni şi activităţi organizate de Administraţiile Locale, prin Ştirile de la ora 5, de la ora 14, prin şlagările de la radio cu versuri militante…
Noi nu mai suntem un popor liber şi prea puţini ştiu şi înţeleg asta. Chiar şi aceia care conştientizează, sunt de fapt înregimentaţi ideatic şi mental şi se situează involuntar de o parte sau alta a baricadei purtînd fără să vrea discuţii şi emiţînd idei care le sunt induse şi care sunt menite să dea cîştig de cauză unei părţi.
De asta sunt astăzi sniper. Am părăsit armata în care am luptat pentru că mi-am dat seama că de fapt sunt manipulat şi că nici ai mei nu sunt cu nimic mai buni ca cei din tabăra inamică.
Singurul comandant adevărat pe care l-am avut şi în care am crezut necondiţionat, a fost anihilat. Nu omorît, pentru că omorîndu-l la propriu, maşinăria ar fi deschis ochii mai multor soldaţi din toate armatele, că el este un om special şi l-ar fi martirizat.
Dar ticăloşii l-au anihilat compromiţîndu-l în ochii propriilor soldaţi şi l-au redus la tăcere tocmai speculîndu-i calităţile.
Am jurat atunci că-l voi răzbuna şi pentru asta trebuia să fiu un om liber. Am dezertat pentru a ieşi de sub ordinele ticăloşilor.
Am ales să devin din vînat vînător. Ţintele mele? Băsescu, Ponta, Johannis, Macovei, Udrea, Blaga, Nichita şi tot ce există în umbra şi în slujba lor.
Îi văd şi-i vizez prin lunetă. Din cînd în cînd apăs pe trăgaci. Ştiu, sunt un singur lunenist deocamdată. Ştiu, au cu toţii vestă antiglonţ şi pînă acum nu am reuşit să le produc decît răni superficiale, dar rănindu-i azi, rănindu-i mîine, poate într-o bună zi vor fi mai mulţi ca mine şi ne vom găsi armament mai bun, de calibru mai mare, să le străpungem platoşa şi să-i ucidem.
Ca pe nişte fiare periculoase, ca pe nişte animale turbate. Dacă nu-i vom termina noi pe ei, sigur vom fi noi exterminaţi.
Cum procedăm cînd nu suntem lăsaţi să avem pe cine să alegem şi suntem mereu puşi să optăm pentru răul cel mai mic?
Glonţul este salvarea! Altă cale nu mai există!