Brătescu este un liberal de Iaşi.
Bine, el este din Roman, oraşul în care a candidat contra lui Elena Udrea şi a bătut-o, ieşind pe locul doi.
Pe Brătescu îl cunosc din cîte îmi aduc aminte, de vreo zece ani. Destul de bine, din punctul meu de vedere. Adică l-am perceput şi am avut timp „să-l preţăluiesc”. Mi-a fost oarecum un şef direct, avînd în acea vreme calitatea de coordonator al organizaţiilor liberale din Cartierul Tătăraşi din care făceam parte…
Am remarcat încă de atunci pasiunea ce o depunea în munca de partid, căutînd permanent să imprime spiritul de competiţie, ba chiar avea întotdeauna disponibilitatea să asculte păreri şi să ţină cont de ele.
Brătescu era pe o funcţie „tampon” între „ştabii” din jurul lui Fenechiu şi plebea liberală de la Iaşi.
Încă de atunci am simţit – şi pentru asta l-am urmărit mai atent – că Brătescu nu făcea parte din Gaşcă. „Feelingul” meu era că Liviu s-a ridicat şi impus mai mult prin erudiţia sa de istoric cu doctoratul luat şi prin dorinţa sa firească de afirmare în politică prin muncă şi valoare. Era deosebit de restul Găştii care şi atunci era formată doar pe criterii neştiute, dar bănuite ale lui Guru.
Am demisionat din partid şi am urmărit să văd ce se întîmplă în continuare cu Brătescu.
Am certitudinea că singura lui şansă de a se afirma în politica mare a fost Elena Udrea. Paradoxal sau nu, diva blondă i-a dat şansa lui Brătescu de a fi aruncat în luptă. Dacă nu exista acea alegere a PDL-ului de a repartiza colegiul Roman lui Udrea, puţini ar fi auzit astăzi de Liviu Brătescu – politician liberal de valoare de la Iaşi, intelectual rafinat şi cu modestie.
Fenechiu şi Gaşca sa îl ţinea pe Brătescu în ubră în linia a doua şi doar ideea că învingînd-o pe Udrea i-ar putea aduce Relului o glorie în plus, l-a făcut să-l „împingă” pe Liviu să candideze. Dar l-a trimis cu mîinile goale, fără nicio susţinere masivă a partidului de care s-a bucurat blonda. L-a lăsat să se descurce numai pe puterile sale aproape, cu toate că pentru PNL candidatura lui Brătescu în colegiul lui Udrea era vital, era „linia întîi” în confruntarea politică cu PDL, acolo se dădea „lupta la bai’netă” pe viaţă şi pe moarte şi liberalii nu aveau voie să piardă acel colegiu!
Brătescu a fost susţinut de la distanţă, cu cîteva declaraţii şi cu una sau două vizite la faţa locului a unor lideri şi atît. A cîştigat „la mustaţă”, dar numai o victorie de palmares. De fapt pierderea lui Liviu a fost o pierdere a Partidului, dar „nu se pune”, că eşecul ar fi trebuit asumat de şefii mari în frunte cu Fenechiu…
Am pornit să scriu acest articol plecînd de la ultimul  scris de Brătescu pe blogul său personal: „PNL încotro?” Bună întrebare. La Iaşi doar Liviu Brătescu observ că are capacitatea de aş face publice constant gîndurile şi frămîntările sale în texte coerente care mai comunică ceva lumii. Bloguri au mai toţi şmecherii din conducerea Filialei, dar asta mai mult din snobism, că prea multe nu-şi pot permite să dezvăluie din preocupările lor. Ar fi periculos.
Citindu-i articolul menţionat mai sus, am simţit din întrebarea existenţialistă o umbră de frustrare ce răzbate voalat pentru cei care au oarece experienţă la oameni şi care sunt în temă cu situaţia.
Întrebarea lui Brătescu şi răspunsul care este lăsat destul de vag să se întrevadă nu este o întrebare retorică adresată doar sieşi…
Ea este întrebarea mai multor liberali – mă refer aici în mod special la Iaşi – care neaparţinînd niciunei Găşti, au venit în partid crezînd că vor putea face politică şi se vor manifesta în funcţie de capacitatea lor intelectuală şi a puterii de muncă – putînd vota şi alege în mod democratic drumul de urmat la fiecare răspîntie nesemnalizată.
După eşecul fără nicio vină personală de la Roman, Brătescu a încercat să candideze la funcţia de Preşedinte al BPM Iaşi la ultimele alegeri din luna trecută. Nu are rost să argumentez ceea ce ştie orice liberal ieşean. Între el şi Marius Danga – „locotenent” al lui Fenechiu este o mare diferenţă în favoarea lui Brătescu. A cîştigat confruntarea Danga cu 3 (treiii!!) voturi în plus…Fenechiu face în continuare din puşcărie jocurile şi Adomniţei îl ascultă încă orbeşte! Brătescu a fost probabil sfătuit să mai aştepte şi i s-a promis cred, funcţia de viitor Preşedinte al partidului cînd Antonescu se va retrage!.
Ştiu ce înseamnă să ai frustrări. Le cunosc de pe pielea mea, am trecut şi eu prin multe situaţii asemănătoare. Am „ţinut în spate”mulţi şefi în viaţă a căror competenţă era sprijinită doar politic şi ştiu ce vorbesc.
Din articolul lui Brătescu rezidă o mare nemulţumire pe care un analist competent din vîrful baobabului ar trebui să-o sesizeze şi să tragă nişte concluzii. Se vorbeşte ceva despre o mai bună comunicare înăuntru şi înafară, despre un control mai riguros al „centrului” faţă de nobilimea din „gubernii” care a ajuns să-şi facă de cap şi să transforme politica în afaceri personale sau de gaşcă.
Nu ştiu ce va fi, dar ceva tot trebuie făcut. Începeţi măcar să citiţi acest articol…

http://bratescu.ro/2014/03/30/p-n-l-incotro/