FALANSTERUL DE LA IAŞI

Nu. Nu-i nici măcar după modelul lui Fourier. E ceva „superparticoler”….E după modelul unor boiernaşi gherţoi parveniţi care cred că singurul fel de mîncare pe lumea asta este friptura.De aia li se mai spune „fripturişti”.
N-au învăţat la Paris şi nici măcar la Viana. Pur şi simplu mai toţi au învăţat la Iaşi la Universitate. Asta le-a dat încrederea că pot să-şi şteargă din cartea de vizită denumirea de venetici şi să-şi treacă citeţ „intelectual ieşean”.
Ce-i drept, casta asta de boiernaşi cu ştaif, s-a încoţopenit repede şi acum domină tîrgul.
A fost deajuns ca unul să parvină şi să-şi exploateze meritul de a fi fost turnător la Securitate pentru a pleca pentru vreo doi ani ca profesor de matematică în liceu prin Maroc şi odată venit înapoi după contract, să se bucure de răsturnarea regimului ceauşist ca să se facă iute cadru universitar.
Cu o brumă de dolari şi ceva relaţii „pe linia sa de muncă”, hop! lector universitar şi încă un hop! – conferenţiar. Slugărnicia faţă de un „dom’ profesor Miron” îl face şi „doctor”.
Gherţoiul îşi va găsi apoi un loc călduţ binoclîndu-se la Stela şi astfel devine dintr-un profesor de liceu, cadru universitar. Veleitar, carierist, arivist şi cabotin, ajunge dintr-un pupincurist comunist turnător la Securitate candidat la primărie din partea Partidului Alianţa Civică şi cîştigă alegerile în marele centru de cultură care era Iaşul în 1992, fiind atunci cotat ca al doilea oraş al României după Bucureşti.
Mare mîndrie, pentru că la primele alegeri cu adevărat libere, Iaşul s-a numărat printre cele şapte oraşe româneşti care au ales din puzderia de partiduţe şi PSDR, un primar din Opoziţie.
Patru ani de efervescenţă democratică aveau să-l consolideze pe omuşteanul ridicat din Coţuşca Botoşanilor ca un om potrivit la locul potrivit. La început nimeni nu vedea în el Impostorul, omul fără valoare administrativă şi fără calităţi manageriale.
Profitînd de o echipă de excepţionali specialişti formaţi la şcoala comunismului cînd la primărie erau selectaţi cei mai buni profesionişti, Parvenitul a început să se creadă Împărat.
După patru ani a devenit de nerecunoscut, a crezut că ştie deja de toate, că tot ce crează suboordonaţii i se datorează lui şi ceea ce subalternii au văzut şi simţit pe pielea lor, nu au văzut cetăţenii.
Parşiv, persuasiv, securistul primar a uitat rapid că fusese ales şi propulsat de valul unei sete de democraţie şi s-a întors iute la metehnele dobîndite pe cînd era un profesor de liceu cvasianonim. Încet şi pe nesimţite, nesimţitul a început să calce pe bombeu pe toţi cei din apropiere urmărind doar să urce pe scara vieţii.
A dat iute „moştenire” scaunul de primar unui alt gherţoi de aceeaşi factură ca şi el venit tot din fundul Moldovei şi aburcat şi ăsta pe pervazul ferestrei de la casa scării din primărie, iată că se face rocada.
De aici încolo aveau să se pună bazele Falansterului de la Iaşi care în scurt timp va putea fi proclamat Republica de la Iaşi dacă între timp nu cumva se va transforma în Voievodatul lui Gheorghe cel Tîmpit.
Pentru că Iaşul şi judeţele dimprejur, au devenit de circa zece ani un fel de stat în stat, un teritoriu autonom unde nici instituţiile centrale de la Bucureşti nu mai au putere de acţiune şi unde orice s-ar întîmpla în bine sau în rău, soarta oricui se decide iremediabil în acest perimetru.
Degeaba se mimează alegeri democratice, că primarii îşi transferă tacit ştafeta în mod direct printr-o strîngere de mînă şi un proces verbal „oral” prin care îşi predau Mafia şi oamenii de legătură. La fel toţi consilierii, deputaţii, senatorii care sunt trimişi la Bucureşti pentru a fi răsplătiţi în urma unor servicii de obedienţă, toţi mahării făcuţi pe relaţii miniştri, secretari de stat, şefi de cabinete, şoferi, bucătari, dame de companie, etc. sunt cu toţii desemnaţi prin metode secrete de relaţionare.
În Falanster, aparent toată lumea depinde de toată lumea şi tot aparent cu toţii sunt mulţumiţi.
Ziariştii sunt şi ei o castă privilegiată, puşi să joace o partitură care are doar două note: una de a cînta clasa politică, iar cealaltă să o critice, dar cu toţii o duc bine mersi şi asta le asigură tuturor un trai cît se poate de decent, pentru că banii le vin din acelaşi loc.
În Falansterul de la Iaşi, Justiţia îi protejează pe borfaşi de oamenii de rînd asigurîndu-le imunitate.
Peste tot în ţara asta vezi de o bucată de vreme că DNA-ul a început să mişte, că judecătorii  au condamnat pe unul, pe altul – cunoscuţi ca „baroni locali” – capi de mafie ce au devalizat ţara, la Iaşi nimic! Pînă aici!
Primarul, viceprimarii, preşul CJ-ului, parlamentari şi mulţi din linia a doua care spală banii sifonaţi de primii – puşi directori de deconcentrate sau pur şi simplu patroni ai unor firme ce sug bugetele, n-au nicio jenă de a rîgîi de bine şi de a afişa o bunăstare cum nu o are nicio altă provincie românească.
Moldova – izolată de restul ţării de toţi guvernanţii – a ajuns stat în stat pentru că aici o şleahtă de gherţoi deveniţi intelectuali cu patalama din fabricile de diplome autohtone, pretind că ei sunt deştepţii neamului şi au acaparat tot ce se poate acapara: apa de la robinete, căldura din calorifere, străzile cu hîrtoape, mall-urile, supermarket-urile, băcăniile de cartier, spectacolele de teatru, de operă, băncile din parcuri, copacii din oraş, locurile la tarabele din pieţe, moaştele sfinţilor, cuvîntul popilor la sfînta liturghie, hîrburile de tramvaie, ajutoarele sociale şi cîte şi mai cîte.
Comunitatea ce populează Falansterul este silită să recunoască în public că totul e bine, că aici trăim cea mai minunată viaţă.
Pentru asta sunt aduşi de la Bucureşti periodic cîinii flămînzi din haită cărora li se dă tainul pentru ca Falansterul de la Iaşi să fie lăsat să funcţioneze nestingherit.
În Ţară se fac alegeri, se ceartă lumea, se înfruntă, în Falansterul de la Iaşi se mimează că totul este în armonie şi că poate să se dărîme şi Uniunea Europeană şi Imperiul Rus, România poate deveni şi stat membru al Statelor Unite ala Americii, la Iaşi niciodată nu se va simţi.
Aici totul pare a fi ca în restul lumii, doar că nimic nu funcţionează. Nici Primăria, nici Prefectura, nici Poliţia, nici Tribunalul, Parchetul, Curtea de Conturi, Garda de Mediu, cinematografele, barurile, cluburile de noapte, spitalele, Casa de Asigurări…
Dar suntem mîndri. Suntem Falansterul de la Iaşi, viitoarea Republică Autonomă. Sau Voievodat?