Hai că v-am dat o mică ţeapă! Asta numai aşa, ca să vă fac să citiţi! Ştiu că sexul interesează mai tare decât politica! Dar după politică trăim cu toţii, bine sau prost! Fără să vorbim despre sex putem, dar fără să vorbim despre politică nu putem.
De cele mai multe ori cînd abordezi într-o discuţie un subiect care te arde în viaţa de zi cu zi, cei mai mulţi îţi dau pe loc un verdict „competent” despre problemă şi oricâte argumente ai încerca să le aduci pentru a le deschide mintea sau pentru a le arăta că adevărul este exact invers, te loveşti de opacitatea unei minţi înţepenite într-o idee fixă.
Astăzi – în prelegerea „poporană” – vom vorbi despre bolile cele mai întâlnite în societate: impotenţa clasei politice şi frigiditatea societăţii civile.
Boon. Să o luăm pe prima.
Ce clasă politică avem noi de douăş’cinci de ani încoace? Numai foşti comunistoizi securişti cu metehne de politruci deghizaţi în secretari BOB şi activişti „de la judeţ” îndoctrinaţi cu lecţii politice şi ideologie „de la centru” care sub masca democraţiei trag limbi din lemn furniruit pe dosuri „capitaliste” ale unor şnapani fără Dumnezeu şi de cele mai multe ori fără caracter!
Puneţi repede pe o listă imaginară în mintea voastră numele care vă vin în memorie de când doriţi voi şi o să vă îngroziţi când o veţi reciti! O să vă întrebaţi desigur cum de aţi putut suporta atâţia ani să vă fi lăsat conduşi şi reprezentaţi de nişte ticăloşi cu o biată spoială – dar găunoşi şi putreziţi pe interior – ca toţi aceia care au deţinut vremelnic funcţii de directori, şefi de instituţii, şefi de organizaţii, de partide, consilieri municipali sau judeţeni, deputaţi, senatori, secretari de stat prin ministere şi chiar miniştri, prefecţi, subprefecţi, „preşuri” la C.J., ambasadori, conducători de Media sau servitori ai acesteia!
Păi toată această gaşcă de inşi diferiţi, antagonici în aparenţă şi de care depindem ca societate civilă, poate fi reunită într-un singur cuvânt generic: mafia!
Este mafia clasei politice, este o mafie formată şi tolerată chiar de către noi în ipocrizia noastră pentru că suntem atât de proşti, atât de imbecili şi de adormiţi, încât nu ne-am dat seama când s-a format şi s-a dezvoltat atât de puternic şi că o tolerăm pentru că undeva aplicăm „Omerta” ca să ne protejăm unele rude, unii foşti colegi de şcoală, de facultate, ne ţinem gura închisă şi tolerăm sau acceptăm să înghiţim mojiciile şi umilinţele de frică să nu ne pierdem şi bietul loc de muncă de rahat pentru 300 de euro pe lună, pentru a nu fi schimbaţi de pe funcţie, săriţi de la promovarea a cărei scadenţă e amânată mai mereu de guvernele fără resurse şi câte altele…
Am ajuns până într-acolo încât nu mai vrem să vedem că de fapt suntem cu toţii de aceiaşi parte a baricadei – când la furat, când la răbdat – că ne plângem continuu de viaţa grea şi mizerabilă, de îngrădirile la care suntem veşnic supuşi la serviciu, pe stradă, în societate, dar ne complacem şi acceptăm tacit. Asta pentru că vărul, cumnatul, sora sau fiul e parte a acestui Sistem şi dacă eu şi cu tine nu o ducem bine, măcar ei să răzbească, măcar lor sau copiilor lor să le fie mai bine, să adune mai multă avere, că noi ce să mai facem de acum?
Clasa politică ieşeană aşa cum s-a format şi s-a rodat timp de un sfert de secol în aşa zisa libertate democratică, a ajuns l-a impotenţă totală pentru că a îmbătrânit de timpuriu supunându-se dezmăţului şi vieţii necumpătate!
Ce poţi să aştepţi de la aceşti farisei cu priviri piezişe şi cu ochi alunecători, cu gura slinoasă de grăsimea unturii care li se prelinge prin bărbi şi de care se şterg „pe furiş” cu dosul mânecii de la sacourile Armani crezând că noi – cei din public – nu suntem atenţi să le vedem gestul mârlănesc…
Toţi vor la masă, toţi vor carnea cea mai bună, cea mai macră, cea cu cel mai mic os! Tuturor li se cuvine, pentru că ei sunt cei mai buni, cei mai deştepţi, cei mai competenţi, iar Ceilalţi sunt cei mai hoţi, cei mai ticăloşi, cei mai mincinoşi!
Cu toţii sunt şantajaţi, cu toţii sunt şantajabili, toţi sunt puşi pe furat, pe căpătuială cu orice chip, cu toţii sunt încumetriţi dar se pândesc, se vânează!
În timp ce în aparenţă societatea civilă prin unele voci sincere se arată sătulă să mai tolereze umilinţa şi batjocura la care este supusă de atâta vreme, lichelele din politică mimează jocul opoziţiei, se face că îşi uneşte glasul cu cel al populaţiei nemulţumite dar nu mişcă un deget pentru a urni lucrurile!
Este evidentă cârdăşia liberalilor fenechişti cu cea a pesediştilor, este evidentă simbioza ce a adus-o guvernarea USL care nu se mai poate desface!
USL-ul la Iaşi funcţionează atât la primărie, la C.J., la Prefectură, la Tribunal, la Parchet, la Poliţie, la Spital, la Liceu, la Universitate, în Media, la Gară, la Teatru, la Operă!
Toată lumea strigă pe Facebook „jos Nichita” gata cu ticăloşiile, „demisia”, afară mafia pesedistă, vrem teii hăcuiţi replantaţi pe Ştefan cel Mare, vrem un pavaj demn de un oraş european pe care să calce strănepoţii noştri peste o sută de ani şi să simtă urmele noastre, vrem să ştim pe ce se aruncă banii din taxele ce le plătim!
Societatea civilă – în România în general, deci şi la Iaşi – este complet dezbinată, a fost sistematic şi meticulos anihilată şi nu este organizată să se poată opune clasei politice care o manipulează şi o umileşte.
Societatea civilă a cerut în nenumărate rânduri ajutorul partidelor din Opoziţie pentru a se implica activ – conform legilor şi drepturilor în vigoare – să organizeze strângerea de semnături pentru declanşarea unui Referendum de demitere anticipată a primarului şi provocarea de alegeri locale anticipate!
Nu vor cu niciun chip să întreprindă aşa ceva! Le este frică şi lui Adomniţei şi lui Danga şi lui Oprea şi a ciracilor lor, că nu sunt în stare să înfrângă maşina rablăgită a lui Nichita! Asta este puterea lor, asta le este frica! Se tem că nu vor mai prinde nici măcar aceste locuri de câini de odaie cărora li se aruncă sub masă un oscior cu zgârci!
Dar cine spune că trebuie să rămână în jurul mesei aceiaşi câini, aceleaşi javre cotârle cărora oricâtă mâncare le-ai da sunt veşnic flămânzi?
De ce trebuie să avem de ales mereu aceiaşi oameni slabi la caracter şi de multe ori şi la bibilică?
Liberalilor urcaţi pe multe funcţii şi privilegii de valul USL pornit să dărâme regimul Băsescu le este acum frică să nu-şi piardă şi acele funcţii primite artificial datorită inteligenţei politice a marelui şef care a fost Crin Antonescu şi pe care l-au trădat în nemernicia lor!
De asta Adomniţei, Danga, Oprea şi maşina lor de zgomote tac mâlc şi nu se implică acum când s-a declanşat în societatea civilă „tzunami”-ul de nemulţumire contra lui Nichita!
Tac complice ascunşi în spatele unor servi din presa fostă băsistă şi acum aliată în lipsă de obiect al muncii!
Sunt conştienţi cu toţii – politicieni şi jurnalişti deopotrivă – că nu sunt credibili, că societatea le percepe falsitatea!
Nu vor Referendum! Vor la putere, dar fără riscuri! Vor să profite, dar nu-şi asumă riscul!
La nivel central Preşedintele Johannis afirmă sus şi tare pe la interviuri că doreşte răsturnarea guvernului Ponta cât mai repede pentru a-l înlocui cu un guvern liberal, domnişorica Alinuţa Gorghiu scrâşneşte din dantura-i zimţată ameninţând belicos pe Ponta cu o îmbrâncitură, dar la Iaşi echipa liberală de adunătură luptă din toate puterile să menţină guvernarea ticăloasă a mafiei pesediste cu care este înturlucată la putere!
Cine i-a făcut pe ăştia politicieni? Fenechiu! Cu toţii s-au deformat la stil şi caracter aidoma lui! Cu toţii sunt atinşi de IMPOTENŢĂ!
De cealaltă parte, societatea civilă este atinsă de frigiditate.
Datorită atâtor bătăi şi umilinţe la care a fost supusă de golănia clasei politice, „madam” societatea civilă ieşeană a ajuns să-şi piardă apetitul sexual, dorinţa de dragoste de viaţă bună, amână continuu actul invocând migrene închipuite, indispoziţii sau dureri de cap imaginare.
Din când în când câte un boem revoltat se manifestă energic încercând să excite cumva şi să trezească dorinţele latente a „frigidei”…
Degeaba….Se pare că nu prea mai este nimic de făcut. Numai un tratament hormonal ar putea poate să mai dea o şansă femeii cu barbă şi „mărar pe şenile”.
Până atunci ea încearcă doar să salveze aparenţele epilându-şi mustaţa şi părul de pe picioare. Puţin ruj şi fard, dar fusta scurtă care-i degoleşte picioarele ostentativ, nu reuşeşte să ascundă privirilor masculilor efiminaţi din politică lipsa totală de apetit.
Dacă aţi ajuns până aici cu cititul, sper să fi reuşit să înţelegeţi de ce v-aţi pierdut libidoul.
Fără voinţa şi implicarea politică a Opoziţiei susţinută puternic de presă, nu poate fi vorba nici de Referendum, nici de strângerea de semnături, nici de demiterea anticipată a Criminalului ecologic, nici de o viaţă mai frumoasă, nici de însănătoşirea societăţii, care rămâne tarată. Impotentă şi frigidă.