Simt nevoia să mă descarc. Am sufletul greu, deși desfășurarea evenimentelor îmi produc fericire maximă. Totul se desfășoară aproape după un plan din mintea mea „de om nebun” care v-a spus tot timpul frânturi din ceea ce înțelegea prin gândire proprie punând cap la cap știri citite printre rânduri…
Sunt în SOS România cu mintea și cu gândul de dinainte de a se naște acest partid. El s-a născut poate și cu ajutorul minții și a rugăminților mele fierbinți adresate către Dumnezeu. Din nefericire partidul s-a construit pe temelia greșită și șubredă a „șefului de șantier” Silvestru Șoșoacă. Nimeni nu prevedea atunci – nici chiar Diana – ce va fi în stare acest om care îi era soț, să facă. Eu nici atât, însă am avut recunosc o tresărire în suflet când i-am văzut într-un live pe Diana, Silvestru și Lazarus însoțiți de fetița Thais când stăteau la rândul imens la Sf. Parascheva să ajungă la racla preacuvioasei. Am surprins câteva scurtcircuite între soții Șoșoacă, frânturi de fraze care mie mi-au trezit oarece îndoieli în privința „domnului” Șoșoacă. Am intuit un bădăran din naștere, un frustrat care joacă teatru să dea doar bine pe live în timp ce în realitate simțeam că se comportă chiar invers. Bine, nu îmi închipuiam chiar că ar foi atât de ticălos încât să-și lovească soția ca să-și impună punctul său. Vedeam doar că vrea să o domine, să devină cu forța șeful ei, în ciuda științei ei de carte, cu firea ei dârză și corectă. Acelea au fost clipe hotărâtoare în crearea partidului SOS România când Diana era cu discursul public, cu formarea acelei mase de oameni suveraniști ce urma să încline balanța. Silvestru în schimb, cu idei murdare de înavuțire rapidă, cu un caracter infect, nedemn de o soție diametral opusă, a clădit – prin muncă susținută, este drept – structura partidului pe teritoriul țării. Diaspora a venit ulterior, prin notorietatea atinsă de Diana.
Eu ardeam de nerăbdare să iau legătura cu ei, să le spun că simt ca ei (de fapt ca Diana, că Silviu nu se exprima în public), că vreau să lupt alături de ei, dar imposibilitatea mea de deplasare m-a făcut să nu pot fi la nicio întâlnire directă.
Deodată aflu din presă un fapt care m-a șocat. Aflu că dr. Iulian Șerban – fost o mare lepră locală portocalie provenit din viermii defecați de Javra Ceacâră Băsescu – are funcția de Secretar General al partidului SOS România. Pur și simplu mi-a căzut cerul în cap, iar când am auzit că la Iași a fost numit Șef de Filială avocatul Dragomir Tomaseschi mi s-au năruit toate speranțele.
Efectiv am simțit că Dumnezeu vrea să ne pedepsească definitiv și să ne piară pe vecie ca să nu mai existe nicio șansă.
Dar ceva lăuntric din mine îmi spunea că Diana NU ȘTIE nimic din ce fel de oameni au ajuns apropiați de ea. Tânărul luat consilier la cabinetul senatorial îmi devenise brusc un personaj care nu mi-a dat încredere să-i scriu acolo și să îi aduc la cunoștință lucruri. Pur și simplu nu am știut cine l-a recomandat când am văzut că oamenii din jurul ei sunt cei mai detestați de mine. Neîncrederea în politică trebuie să fie o conduită permanent ă deoarece asta te scutește de multe rele viitoare. Mi-am zis că așa cum a putut să ajungă aproape de ea un Șerban și un Tomaseschi, la fel ar fi și cu restul oamenilor… Viața avea să rezolve de la sine situația. A izbucnit scandalul între soții Șoșoacă și s-a produs despărțirea așa cum știe toată lumea. O rază de speranță îmi încălzea sufletul și aburi călduți topeau gheața.
Eu îmi vedeam de viața mea obișnuită și scriam zi de zi eseuri politice în care făceam subconștient lobby Dianei Șoșoacă și partidului SOS România. Oricum, am contactat partidul prin intermediul unui fost prieten care se putea deplasat și am luat cunoștință din spusele sale despre pulsul organizației. Și el era un înfocat susținător al Dianei și amândoi eram legați de același țel: să facem tot ce este posibil ca noul partid SOS România să nu împărtășească aceeași soartă ca oricare alt partid nou înființat și să fie penetrat din start de jegurile de reptilieni din Servicii care ulterior să distrugă toată construcția ce se dorea a di una cinstită și corectă, plină de oameni „de bine” și profesioniști.
Amicul meu a participat la ședințele publice ale partidului la Iași și îmi relata ce voia el. Că nu se poate apropia de Diana și nici de Silviu că în permanență sunt nedezlipiți de dânșii ba dr. Șerban, ba alt personaj care fusese numit în funcția de Secretar al Filialei Iași alături de av. Tomaseschi. Persoana în cauză avusese o funcție de comandă la fostul Serviciu 2,15 care ulterior a fost înghițit de SRI, așa că din start am înțeles că la Iași Filiala a devenit un stup fără albine, ci doar un cuib de viespi și de trântori. O fostă „doamnă” pensionară MAI care îndeplinise funcția de șef de cadre la IPJ Iași mi-a completat tabloul. M-a cuprins furia că la Iași – unde îmi făcusem speranțe ca Diana Șoșoacă să fie adăpostită și înconjurată de oameni integri, dornici de a deveni un viitor fief al suveranismului în antiteză cu golanul securist George Simion și AURul său de trompetă – a devenit o cloacă împuțită unde călcai numai pe șerpi veninoși. Foarte puține excepții, care oricum se pierdeau în mulțime și nici măcar nu înțelegeau ce se petrece în jurul lor.
După lovitura de grație pe care a primit-o Filiala Iași când a fost respinsă de BEJ să candideze la Locale – ca să facă jocul unor nemernici să nu cumva să aibă concurență în eventualitatea c ă lumea entuziasmată de personalitatea Dianei Șoșoacă să dea votul candidatului nostru de la SOS România (recte Dragomir Tomaseschi) – m-am enervat iarăși la culme și am înțeles că partidul a fost trișat chiar din interior.
Atunci am publicat un articol prin care mi-am expus părerea în legătură cu Trădarea ce avusese loc. De data asta am trimis linkul articolului unui amic din presa televizată de la București pe care îl știam prieten sincer cu Diana Șoșoacă și un susținător al ei. Omul a fost loial și de cuvânt și i-a transmis linkul. Asta s-a întâmplat în 2024 imediat după alegerile locale.
Viața a mers înainte, eu scriam aproape zilnic din conștiință, din dorința fierbinte să izbândim și să distrugem această epocă a năpârcilor, a securismului globalist și știam că numai Diana Șoșoacă este ALESUL, este omul trimis de Bunul Dumnezeu să ne salveze.
Silvestru Șoșoacă era deja „out!”, în jurul Dianei se cristalizau noi colective de adepți adevărați. Nu știu dacă ce scriam eu avea vreo urmă de rezultate în plan social, însă în conștiința mea știam că fac ceea ce trebuie, că Dumnezeu vede și că picătură lângă picătură creează șuvoiul.
În iulie sunt anunțat de Dragomir Tomaseschi că sâmbătă 3 august vine Diana șa Iași și că vrea să mă cunoască. La ora și locul fixat merg la întâlnire cu fostul meu amic cu un buchet de flori și avem privilegiul să fim singurii în barul de zi al unui hotel din Iași. Acolo aveam condiții normale pentru persoane invalide așa cum ar trebui să aibă orice unitate din centrul orașului. Dar multe nu au.
Doamna Șoșoacă a venit la întâlnire cu fetița Thais, bichonul alb ca un pămătuf și avocatul Tomaseschi. După ce ne-a întrebat pe toți ce dorim să servim de parcă ea era gazdă și nu noi ieșenii, a accentuat că nimeni nu plătește înafara ei și că putem comanda orice. Nimănui nu i-a trebuit decât o cafea simplă și un pahar cu apă.
Frontal, doamna Președinte m-a întrebat ce m-a determinat să scriu acel articol prin care am afirmat c la Iași a fost TRĂDARE. De față cu Dragomir Tomaseschi am expus punctul meu de vedere la fel ca acela din articol. De fapt asta a fost intenția Dianei, să vadă dacă la o confruntare directă am curajul să spun același lucru ca în articolul publicat. Când a văzut că am și susțin direct, i-a spus lui Tomaseschi pe un ton supărat, nu nervos, că îl eliberează din funcție, dar nu oricum. Ca să nu-l discrediteze în ochii membrilor filialei a spus că va motiva rezultatele dezastroase și eșecul la Locale și că va fi înlocuit în funcție, urmând să îl numească după alegerile din toamnă pe funcția de șeful compartimentului juridic al parlamentarilor SOS România. În mintea mea mi-am spus că asta este doar de hoha un mod fin de a nu fi prea dură și prea bruscă în măsurile luate. Nu l-a eliminat din partid așa cu ar fi fost normal și aș fi procedat eu. Tomaseschi a încercat să se disculpe cu motivații care ar fi ținut de pregătirea lui profesională, însă decizia a fost luată la masă. Doamna Șoșoacă pe mine nu mă cunoștea, nu știa ce-mi poate capul, dar m-a întrebat scurt dacă accept să fiu Președintele Organizației județene a partidului pentru Persoane cu dizabilități care vine și cu funcția de Vicepreședinte și membru în Biroul Executiv Județean. I-am spus pe loc faptul că în starea mea nu sunt interesat de nicio funcție în partid, că sunt alșții care se zbat pentru asta, dar accept să mă înham la muncă și să-mi pun capul la contribuție să ajut partidul pe un domeniu în care începusem să mă pricep al naibii de bine.
Am întrebat-o pe loc cum vede ea că aș putea să face asta când am condițiile limitate de deplasare și dependență de un alt program fix și știam că sunt constrâns să nu pot fi toată ziua între colegii care munceau pentru alegerile parlamentare din toamnă… Când nu ești în turmă, nu te cunosc câinii de pază…
Mi-a spus scurt. „Vei fi ajutat, secretariatul va colabora cu dumneavoastră și veți trimite online tot ce aveți de trimis. Atunci am hotărât să mă dedic la maximum muncii de construcție ce mi-a fost încredințată și am acceptat gândindu-mă că Dumnezeu a făcut să îmi văd visul cu ochii și să ajung singur prin munca mea acolo unde mi-am dorit din tot sufletul.
La o săptămână după întâlnire am fost însoțit de fostul amic la sediul partidului – un apartament confort doi, undeva la parterul unui colț de bloc retras privirilor la marginea unui spațiu verde fără trotuar de acces din stradă… O porcărie care numai sediu de partid nu ar fi putut fi. Totuși sunt de profesie constructor și încă unul cu multă experiență și știu bine să apreciez o construcție improprie. Aveam să aflu că acel apartament era al unui interpus al lui Șerban care primea lunar chiria de la Tomaseschi jumate legal în acte și jumătate „la negru” care era „bara-bara” cu doctorul. În sfârșit, am reușit să intru unde am dorit să mă cunoască fizic și să cunosc și eu pe membrii din BEJ în frunte cu av. Tomaseschi și Secretarul despre care făcusem vorbire mai sus. Au venit mai multe doamne care se ocupau cu diverse treburi la partid, inclusiv doamnele secretare cu care a trebuit săî păot colabora online.
De a doua zi după vizită mi-am luat rolul în serios și m-am înhămat la treabă. Menționez faptul că din toți membrii care alcătuiau staff-ul lui Tomaseschi numai el făcuse politică serioasă, ba chiar fusese și Prefect de Iași pe timpul Javrei Ceacâre Băsescu, ca șef al rămurelei de partid desprinsă de MRU din USL.
Dar în ciuda acestui lucru eu aveam o vechime și mai mare decât domnul Tomaseschi în politică deoarece am fost timp de 23 de ani membru PNL de unde am dimensionat în 2013 nesilit de nimeni, dar tăbăcit bine în lupte.
A venit momentul Școlii de vară de la Poiana Brașov. Prealabil – după ce am asistat la masă la convorbirea doamnei Diana pe față cu Tomaseschi pe cine să numească Președinte interimar de Filială în locul lui – au luat în discuție numele a 3-4 persoane pe care eu nu le cunoșteam. De fiecare dată Tomaseschi spunea „aaa, nu, ăsta nu are nimic cu politica, aa, nu, asta e tută, habar nu are Drept, exclus”. Eu tăceam, cu fostul amic de lângă mine pentru că oricum nu cunoșteam personajele. Dar după o noapte de chibzuință acasă am transmis Doamnei Președinte pe WhApp un mesaj scurt prin care mi-am exprimat părerea că având în vedere timpul scurt care mai este până la alegeri mi se pare normal să aibă încredere mai multă într-o femeie din Filială că sunt șanse mai mici să fie o persoană coruptă dedată la chiolhanuri și coterii cu dușmani politici locali. Atât. Fără nume.
La Școala de vară de la Poiana Brașov auzim că Tomaseschi a fost înlocuit cu doamna S.M.I. Dornic să ne cunoaștem și să schimbăm idei, i-am propus o întâlnire în trei, pentru că îl aveam însoțitor pe cel pe carte îl credeam prieten adevărat cu care mai bine de 12 ani am făcut lucruri mărețe pentru Iași și pentru sănătatea morală a societății.
L-am considerat ca pe un frate mai mic, m-a ajutat efectiv la lucruri pe care eu nu le puteam face acasă datorită invalidității mele, însă în cele din urmă a clacat și „m-a dat pe gheață”. Îl știam capabil de asta, însă nu am crezut niciodată că va proceda așa cu mine. Știu de mult ce gândește el, știu de mult cum gândește, este subjugat propriului ego, el trebuie să fie numaidecât Eroul Național, doar gândirea lui (care de multe ori este preluată de la alții) este cea bună, este un mitoman înnăscut care minte cum respiră și până la urmă chiar crede și el că sunt adevărate minciunile la care visează… Eu l-am cunoscut așa, l-am acceptat așa, pentru că i-am descoperit sufletul care este un suflet bun pe fond, are principii drepte, însă mintea îi este întunecată de dorința continuă de a fi Eroul Principal (el l-a salvat de la moarte dintr-un atentat pe Putin în România la un summit care s-a mutat datorită lui de la București la Constanța unde Antifa dorea să-i facă felul.). L-am tolerat pentru că i-am acceptat defectele pe care i le cunosc. Și eu am defecte, de multe sunt conștient, dar încerc să le elimin și să le compensez cu acte de binefacere, că am gândit că într-o prietenie fiecare compensează cu ce are el – mai mult și mai bun. Nu a fost să fie și eu știu momentul rupturii când a trecut în tabăra adversă. Vedeți? Nu spun tabăra dușmană, ci adversă, pentru că eu nu am dușmănit niciodată pe nimeni, dar am devenit adversari.
Ăsta e talentul meu de care nu mă pot lăsa: adun dușmani încercând să fac mult bine. Recunosc că este greu să poți fi prieten adevărat cu mine deoarece sunt enervant de corect, de cinstit, de deștept(!!!!!), de experiență acumulată prin ce am trăit efectiv și am făcut în viața de până acum cu munca mea directă. Defectul meu pe care mi-l recunosc este că cine nu este asemănător cu mine, cine nu poate ține pasul cu mine, cine caută să mă înșele în așteptări, devine automat un dușman asupra căruia mă întorc să-l lovesc cu toată forța pe care o mai am. Și mai am!… Nu concep ca atunci când eu am fost loial, am fost deschis cu tine, am fost în stare să-mi pun sufletul în palmă, tu să vii pe la spate și să mă lovești mișelește. Pe unii nici măcar nu i-am cunoscut, dar au calitatea de „prieteni adevărați” ai iudelor care m-au lovit.
Prin urmare a fost nevoie ca pe data de 1 aprilie să citesc pe grupul de WhApp al Org. Municipale Iași a Partidului SOS România un mesaj comunicat scurt al Președintelui Diana Șoșoacă: „Doamna S.M.I. din acest moment a fost demisă din funcția de Șef al Filialei Iași”. Atât. Fără nicio altă explicație, iar asta încălca total concepția mea de partid, de democrație, de membru și coleg al celei pedepsite, a principiilor mele de viață de până atunci – plus de exemplu de o experiență solidă în politică pe care o am. Prin urmare am avut curajul să scriu pe grup o interpelare dovedind curaj și nu lașitate, indiferent care ar fi urmat să fie consecințele. Curajul bazat pe probitate morală nu mi-a lipsit niciodată.
Iată în continuare interpelarea mea pe Grup care avea să fie ultima înainte de a fi fost blocat fără crâcnire.
„Este un atac foarte dur si foarte puternic al globaliștilor ascunși ca si ploșnițele in cele mai întunecate unghere! Ploșnițele s-au așezat pe frunte si ataca direct liderul ca sa nimicească mușuroiul! Dar mai întâi i-au adormit vigilenta si si-au luat o înfățișare credibila. Nu toți însă putem fi supuși atacului! Doar de d-na Președinte depinde daca va fi doborâtă sau nu. De la un moment, noi nu mai avem putere nici sa o apărăm…”
A urmat ceva firesc și cât se poate de caracteristic Doamnei Șoșoacă ce s-a văzut nevoită să reacționeze în stilul domniei sale pe care îl recunosc că este și al meu atunci când nu îmi pot înfrâna nervii. Ne-a adus la cunoștință tuturor de ce se face vinovată doamna S.M.I. față de partid, iar acest lucru nu aveam cum să-l cunoaștem noi muritorii de rând de la Iași, deși doamna Președinte ne reproșa că nu l-am întrebat pe domnul senator Manega pe care eu cu toată deferența l-am, abordat pentru chestiuni importante ale vieții de organizație și nu a binevoit să mă bage în seamă cu un răspuns. Nu toți oamenii au experiență la oameni, iar de cele mai multe ori aparențele înșeală. Ce a fost a fost, ce va fi, nu se știe…
După ce am fost blocat pe grupul municipal – de altfel singurul grup pe care mi-a fost permis să mă exprim în ciuda intervenției mele la doamna Președinte Șoșoacă – pentru că ea a avut mai multă încredere în dușmanii acoperiți cu vechime în partid care se vor descoperi pe rând, decât în oameni loiali care au devoalat pe acoperiți – și mi „s-a tăiat microfonul” dar am continuat dialogul în privat cu doamna Președinte, care fiind furioasă la culme probabil pentru tupeul meu de om în vârstă, în final mi-a dat blok și ne-am despărțit neamiabil. Personal regret profund, deoarece practic m-am despărțit fără să-mi doresc de omul în care am o încredere infinită că îmi va realiza visurile mele și îi voi rămâne credincios până la capăt. Însă este un motiv de bucurie și de satisfacție care îi face pe iudele trădătoare să jubileze. Oricum demisionasem înainte cu o zi din funcțiile avute din motive cât se poate de corecte și independente de voința mea.
Dar ce nu știe nimeni – absolut nimeni – este că eu în timpul certei de pe pe Grup am făcut niște scurt-circuite în creier și am gândit cu viteza luminii punând în același timp la cale un plan diabolic. Pur și simplu am dat un test online Organizației Iași să văd loialitatea oamenilor și cine cu cine se aliază – indiferent care ar fi fost adevărul în legătură cu loialitatea doamnei deputat față de partid.
Așa cum v-am relatat, eu nu avusesem semnale până atunci că doamna deputat nu ar fi loială partidului, ba chiar am lăudat-o și în scris și am promovat-o pe paginile mele în mod colșegial pentru dârzenie și curaj în Comisia de cercetare a abuzurilor și anticorupție unde activa cu funcția de vicepreședinte.
Dar… înverșunarea „Șefei” în a o acuza public pe Grupul în care eu am sărit să-i iau apărarea mi-a aprins un bec…
Deși nu erau decât lucruri la care noi nu aveam probe dar știam că „Șefa” poate avea înainte să treacă la asemenea măsuri, am întrebat public pe grup înainte de a mi se pune pumnul în gură: „Dar nimeni din acest grup, din această organizație, nu are nimic de spus în apărarea colegei noastre?”
Recunosc acum că a fost o întrebare parșivă care dorea să mă lămurească asupra unui anume om pe care îl știam că ar fi o cutră din vechea gașcă a lui Tomaseschi și stătea ascuns în pliul rochiei doamnei președinte de filială. De fapt doamna deputat îl urcase la rangul de Secretar al filialei după plecarea vechiului securist expirat ce fusese cu Tomaseschi în tandem.
De fapt apoi am realizat și eu punându-mă pe scotocit că domnul era chiar prieten de familie și cu toții erau o singură gașcă ce au trântit Filiala la alegerile locale și cu toții au putut fi adunați de inteligența creativă a lui Silviu Șoșoacă pe vremea când el – sub fustele Dianei – își făcea partidul său cu care să trădeze și să delapideze cât mai mulți bani.
O parte au plecat din partid înainte de parlamentare „furioși și invidioși” pe cei care au rămas urmând să joace o perioadă rolul de oameni loiali șl cinstiți – doar cu gândul că vine ziua când vor parveni și în umbra Dianei Șoșoacă vor ajunge și dânșii la ciolan.
Pe 1aprilie am pus mintea la contribuție, am pus cap la cap evenimente, fotografii și acțiuni desfășurate și o explozie de lumină s-a produs în capul meu.
Dumnezeu mi-a aprins lanterna și mi-a luminat Calea.
Atunci am văzut cu claritate că tot ceea ce eu am produs cu mintea mea încă de a doua zi după data de 3 august când am cunoscut-o personal pe Diana Iovanovici Șoșoacă și m-a învestit cu funcția de Președinte la Org. Persoanelor cu dizabilități și eu am scris în cca trei zile Programul de acțiune al Organizației la nivelul Județului Iași pe care cred doar că l-am transmis prin intermediul Secretariatului către vreo 7 entități începând cu Primăria Iași, C.J. Iași și alte ONG-uri cu activități care se pliază pe domeniul persoanelor cu dizabilități propunându-le colaborarea după asimilarea Programului nostru. Toate au constat într-o muncă practică, profesională, pe care nu știu dacă Filiala Iași condusă de un avocat de renume o mai făcuse până atunci.
Pur și simplu cu asta am început eu activitatea în Partid, dar nu cunosc sigur dacă Tomaseschi cât mai era Președinte de Filială a semnat și Secretariatul a transmis acele adrese însoțite de Programul scris de mine. Nu m-aș mira deloc azi să constat că n u au fost transmise nicio dată…
„Nu vine unul deodată de aiurea și ne strică feng-shui-ul dând în gât blatul pe care l-am comis de unde ni se trage ejectul și ne dă clasă cu ideile lui!” Așa au gândit și cred că așa au procedat.
Gașca rămasă la Filială care a fost acceptată ca „bună”, din oameni loiali și curați, au intrat în joc pentru parlamentare. Fiind interesul direct al doamnei S.M.I. care a finanțat campania cu banii ei proprii pentru victoria ei în alegeri, s-a muncit serios de toată lumea și în ciuda murmurelor pe care le-am auzit personal în legătură cu candidatura lui Miron Manega „pe banii mei” ca Agamiță Dandanache la Senat, Iașiul a dat liste complete la toate cele două Camere. La rugămintea șefei de Filială de a accepta să fiu pus pe liste la Deputați am acceptat să dau datele ca să fiu trecut pe locul opt, deși eram conștient că nici un loc doi nu va fi ocupat având în vedere subțirimea osaturii Filialei Județene. Niciun SECRETAR care a bântuit Filiala nu a reușit măcar să deschidă o subfilială la Pașcani! Lipsă de interes, de profesionism, de experiență, fanfaronadă de intelectual subțire fără conținut, orice se poate reproșa celui care a deținut funcția. La Pașcani nu există o organizație proprie! Nici la Hârlău sau Târgu Frumos. M-am oferit să bat județul împreună cu fostul prieten cu mașina sa dacă se asigură benzină. Nimeni nu a dat niciun răspuns. De fapt pentru mine este clar că nimeni nu dorește! Prea multă muncă, prea multă responsabilitate! Da. Am deranjat pentru că am devenit prea activ și Organizația nu putea ține cadența cu mine în ce privește munca de organizație. Ei erau interesați doar de alegerile în parlament și numai pentru asta erau dedicați. Acesta a mai fost încă un motiv de ură la adresa mea și de invidie că le stric ploile. În fond cu toții trăgeau pentru „Șefa” de pe locul unu, erau banii ei, publicitatea ei, la bannere, flaiere și Tv. Ceilalți oricum nu contau. Nimeni nu ne-a cerut niciun leu și nici nu am fost promovați măcar pe o fotografie colectivă cu toți cei trecuți pe liste. Nu ni s-a cerut nouă niciun leu, deși am achitat conștiincios cotizația.
Eu unul mi-am văzut de treaba mea, de munca mea, nu am băgat de seamă intrigile și mormăiturile, am căutat să fiu cât mai de folos partidului la care visasem să ajung pentru a-i fi de folos…
Am întocmit Programul de guvernare locală pentru Iași, un program de excepție, absolut novator și inovator care va putea fi preluat și de alte localități din țară cu schimbări specifice locale. Un Program scris pentru toată lumea, cu cuvinte pe înțelesul tuturor, cu lucruri stringente pentru Iași. Am predat acest Program Șefei de Filială cu rugămintea să folosească din el în spiciurile ei din campania electorală dar a venit cu idei vechi și bătătorite exact după tiparul PSD de care toată lumea este sătulă. Probabil că nu a înțeles nimic din ce am scris eu, poate nici nu a citit, așa că ieșenilor nu le-a fost spus nimic din ideile izvorâte din mintea SOS România. Probabil că unele critici ale mele ca veteran în politică și în apariții televizate care observa de pe margine și îi dădea sfaturi utile asupra capcanelor ce i se întind de jurnaliști au enervat-o și în sinea ei și-o fi spus „ce dracu mai vrea și babalâcul ăsta de la mine pe banii mei?”
Prin urmare am constatat curând că nimic din ce am produs și am pus la dispoziția Filialei să ajungă ierarhic la București nu a ajuns, dar nici la electoratul ieșean…
Mai mult decât atât, am muncit mai bine de trei săptămâni ca să termin înaintea începerii sesiunii parlamentare și să-l predau direct în mâna vicepreședintei Comisiei de cercetare a abuzurilor și anticorupție a unui Raport personal care constituie un adevărat Rechizitoriu al Sistemului Judiciar ieșean și central, a Sistemului de Sănătate local și Central, al acțiunii defectuoase ale unor instituții ale statului român – în speranța că se va declanșa o anchetă adevărată prin care să se însănătoșească societatea românească în general și să fie pedepsiți oameni cu funcții înalte în Magistratură și Servicii, care au acționat în Grup infracțional organizat. Am fost asigurat de doamna Deputat că acest Raport adresat Comisiei parlamentare unde ea are (avea?) funcția de vicepreședinte va fi tratat cu toată seriozitatea și implicarea ei maximă, dar am constatat cu amărăciune că nu a înmânat doamnei Președinte Șoșoacă un exemplar din Raport motivând că nu a găsit momentul propice să îl predea și să-i explice, „că era mereu nervoasă și nu a fost dispusă să o asculte”. Acum pot să înțeleg și de ce…
De fapt mi s-a comunicat pe WhApp că la nici o săptămână după ce ea a predat Comisiei exemplarele Raportului meu ei se pregăteau să îmi răspundă că nu este de competența lor, ceea ce evident că este o minciună care îmi dovedește cât de repede a fost infestată cu corupți Comisia. Mi-a spus că ea va transmite pe cont propriu interpelări la miniștri în numele ei și că nu va lăsa așa cazul… Atunci am înțeles că este complice (poate de la Iași încă) și există o înțelegere care pleacă chiar de la fostul meu „amic” care mi-a fost martor unic și care acum a devenit un colaborator al doamnei deputat…Este „în staff-ul” domniei sale și a avut cred misiunea să o racoleze pentru a fi ulterior defectată. Nimic nu este întâmplător, dar ghinionul lor și norocul meu este că pe mine mă mai duce încă mintea și Dumnezeu îmi arată Calea. Aceasta a fost de fapt lovitura de grație pe care mi-au dat-o ca nu cumva să existe vreo victorie din care eu să am câștig de cauză. În primul rând „amicul” nu ar fi avut nicio glorie sau titlu de Erou individual și el nu concepe asta. I s-a părut că are mai mare câștig devenind scutierul Prințesei. Să-i ajute Dumnezeu pe amândoi, că eu nu-i invidiez. Eu unul sunt dispus să renunț la calitatea lui de martor în cercetările care tot se vor efectua cu vrerea sau fără vrerea lor și merg numai pe acuzația de abuz în serviciu pe care o dovedesc singur.
În viață trebuie să știi și să cedezi și să mai pierzi. „Decât cu un prost la câștig, mai binme cu un deștept la pierdere” spune un vechi proverb.
Totul se va petrece așa cum va rândui Bunul Dumnezeu. Eu cred în El așa cum cred și în puterile Dianei Șoșoacă de a salva România și poporul român de la pieire. Ea este întruchiparea credinței mele pentru care am luptat având drept armă cuvântul scris de aproape două decenii și am sperat să salvez țara alături de alți oameni care cred ca și mine în asta și mai ales care au înțeles de multă vreme tot ce li se întâmplă.
Tot ce am scris în Spovedania de Paște este purul adevăr Doamne și Te rog să ne pedepsești pe toți după cum ne cântărești Tu! Mă supun judecății Tale fără frică și dă-le tuturor după faptele și meritele lor! Amin.
