clopote1

PENTRU CINE BAT CLOPOTELE „mitică”?

De circa o săptămână observ oarece vânzoleală pe piaţa Media de Iaşi…S-a stârnit brusc o furtună în paharul de la „Atelierul de bere”.
Degeaba am încercat eu să-i împing de la spate încă de acum un an de când mahării de la Bucale se strofocau să transmită mesajul „pupat Piaţa Idependenţi” că la Iaşi reuşeau numai să se stuche!
Încă de anul trecut de prin ianuarie societatea civilă le striga să termine lupta la gioale şi să treacă urgent la măsuri decisive că PSD-ul este în degringoladă iar Nichita e pe punctul de linşaj al majorităţii populaţiei cu drept de vot, ăştia canci!
Pe ei îi durea la spate de moment, pur şi simplu trebuiau să tranşeze între ei funcţiile câştigate de unii din conjuctură de USL pe care se temeau să nu le piardă şi să le fie revendicate de „noii liberali”…
Cât strigam eu în numele societăţii civile – căreia îi aparţin din ce în ce mai responsabil – să purceadă imediat la organizare şi la desemnarea internă a unor candidaţi viabili, stabiliţi printr-o democraţie deschisă în partid, la elaborarea rapidă a unui Program alternativ de guvernare locală pentru a putea declanşa un Referendum de demitere a primarului şi alegeri anticipate…Societatea civilă era pregătită şi dornică să dea o mână de ajutor ca să se profite cât mai repede de conjuctura disgraţiei în care ajunsese Nichita şi staff-ul său mafiot…
Ignoranţa şi infantilitatea liderilor PNL Iaşi care au fost plantaţi ca nişte mine antipersonal de genistul răului Fenechiu, a făcut imposibilă o acţiune firească de a trata cu calm şi responsabilitate condiţiile avantajoase nou create!
Cu toate că nici acum Filiala Iaşi a PNL nu dă semne vizibile de coeziune şi unitate – ducându-se mai departe lupte intestine pentru putere, supremaţie şi funcţii – presiunea creată prin acţiunea Adevăratei societăţi civile de a lua taurul de coarne, de a declanşa acţiuni de protest pe teme vechi, dar deosebit de actuale în demararea strângerii de semnături de demitere a Criminalului de tei, a speriat cumva pe gherţoii din politica „de dreapta” bahluiană şi văzând că pierd şansa ulterioară de a-şi sfărâma cărămida de piepturile păroase, au început să se agite ca sifonul rămas fără acid, umplut cu apă chioară…
Au pornit frate „miticii” politicieni cu „miticii” din presa favorabilă lor să se trezească din amorţire şi să constate că au ratat startul. În mod sigur flăcăii politicieni şi servanţii lor de la afetul tunurilor din presă nu au crezut nicio secundă că există câţiva oameni curajoşi şi cu determinare care chiar nu mai au nimic de pierdut şi în ciuda evidenţelor că pornesc o bătălie inegală cu pumnii goi şi fără echipamentul minim necesar pot fi măcar un exemplu şi pot mai apoi să le dea peste gură tuturor celor care mai târziu vor încerca să-şi tragă spuza jarului mai aproape de turta lor.
Beleaua este însă în continuare aceea pe care am semnalato într-un articol anterior: avem la Iaşi NUMAI politicieni de proastă factură, oameni pe care îi conduce numai orgoliul nemăsurat, oameni neputincioşi în a evalua propriile limite, oameni supuşi viciilor, fără credinţa într-o doctrină a unui partid politic (măcar acelea care o au), fără scrupule, farisei şi demagogi care una vorbesc şi alta fac. Păi cu d’alde ăştia crede Johannis şi muza lui Alinuţa că va schimba clasa politică din România? La Iaşi certamente NU!
Mai degrabă vezi tot mai multă determinare din partea lui Ponta de a democratiza PSD-ul pornind o luptă aproape sinucigaşă cu talibanii gen Nichita de prin toată ţara, pentru că în sfârşit – după ce a luat-o în freză la prezidenţiale – a conştientizat faptul că dacă nu va fi el cel care face ceva să schimbe PSD-ul, atunci cu siguranţă că va dispare în curând de pe cerul înstelat al politicii, la fel de rapid cum a urcat pornind de la Tineretul Social Democrat…Norocul nostru al românilor că n-a ajuns cu camarila sa de socru, nevastă, surori, cumnaţi, veri şi prieteni în funcţia supremă din stat, dar chiar dacă glonţul ne-a trecut pe lângă ureche, asta nu înseamnă că la noi – „la ţară”, aici, la Iaşi – vom simţi oarece binefacere dacă se democratizeză PSD.
Aici Nichita rămâne veşnicul taliban cu capul între urechi care nu face decât ceea ce ştie el mai bine – adică NIMIC BUN.
În acest context, în loc să profităm cu toţii – societate civilă şi politicieni din opoziţie – de conjuctura favorabilă ce o avem, suntem nevoiţi să suportăm ifosele şi tâmpeniile amatoriste în politică ale lui Adomniţei, Danga şi al ciracilor lor fenechişti la care s-au mai adăugat acum şi ifosele unor inşi care l-au slujit teoretic (unii şi practic) pe Băsescu şi regimul lui criminal.
Am scris despre orgoliul nemăsurat şi frica „liderului” de partid Adomniţei care se dă tare ca fularul şi fiind probabil conştient de amatorismul său infantil de a face politică aşa cum l-a învăţat Puşcăriaşul Guru, se teme la o eventuală prevedere a Legii alegerilor Locale că funcţia de „preş” la C.J. va fi la mâna consilierilor locali, iar El, în fruntea „dreptei reunite” nu va fi capabil să-l înfrângă cinstit în alegeri pe Criminalul Nichita şi mafioţii săi roşii în ciuda valului de nemulţumire existent în majoritatea masei de alegători.
Cam ăsta-i contextul şi după ce am arătat cu degetul arătător – în ciuda faptului că „nu-i frumos” – mârşăvia şi impotenţa lor, s-au hotărât total nepregătiţi şi bulversaţi să-şi scoată trompeţii la înaintare pentru a contracara cât de cât acţiunea societăţii civile! Adică ei – dreapta din opoziţie – în loc să se fi mulat pe valul de nemulţumire şi antipatie existent acum în societate să se ralieze şi să preia deschis lupta cu aceşti guvernanţi din Administraţia Locală care conduc Iaşul dezastruos în ultimul sfert de secol, acţionează dimpotrivă şi fac jocul Mafiei Roşii! Au ajuns ei, care cică sunt în opoziţie să caroteze şi chiar să obstrucţioneze societatea civilă cu care ar trebui să se alieze pentru a învinge mizeria numită PSD!
Şi cum fac asta? Păi punându-şi pe cei câţiva jurnalişti arhicunoscuţi până mai ieri că arau clopotarii de serviciu în clopotniţa bisericii lui Băsescu – deveniţi dintr-o dată „liberali” cu adeziune – că fac propagandă de imagine unor valeţi foşti şi actuali ai lui Relu Fenechiu, puşcăriaşul „de lux” al Iaşului.
Ba că Adomniţei ar fi singurul capabil să-l înfrângă la o adică pe Criminalul (teilor) Nichita, ba, mai nou e scos la încălzire un tânăr imberb care probabil că se bărbiereşte numai de vreo două săptămâni şi ne este prezentat asiduu ca fiind cel mai mare fenomen al managementului la Aeroport, ba….
Să ne înţelegem şi să fie clar pentru lumea cu capul pe umeri din societatea civilă: presa nu trebuie absolut deloc de băgat în seamă în ceea ce priveşte impunerea unui X sau Y pe vreo funcţie politică! Se ştie că ÎNTREAGA presă este aservită şi partizană politic, fiind dependentă de banii curaţi sau murdari cu care este finanţată!
În nici într-un caz presa nu reprezintă interesele legitime ale societăţii civile aşa cum ar fi normal şi mai există încă un aspect foarte important: niciun jurnalist nu are competenţă (lucru dovedit permanent!) să preţuiască profesionismul unei persoane în domenii conexe în ceea ce priveşte Administraţia Publică Locală!
A! Că sunt gropi pe străzi, că este mizerie, gunoi necolectat, că e praf, că sunt deschise şantiere în mod haotic, că tramvaiul vine cu întârziere, că bolnavii stau la cozi inutile la UPU la spital că nu sunt bine organizate secţiile sau că sunt cadre insuficiente, că e prea scumpă caloria sau metrul cub de apă, sau că se fură banii alocaţi câinilor comunitari, acolo Presa trebuie şi are competenţă să-şi dea cu presupusul!
Dar atâta timp cât NU ŞTIE cum ar trebui să se întâmple aia sau ailaltă – în ciuda faptului că unul ca mine se chinuie de câţiva ani buni să explic public unele aspecte ale Gospodăriei Comunale pentru cetăţeni, iar pe „presari” să-i determin măcar la o documentare prealabilă de a afla părerea unor profesionişti în materie înainte de a-şi da cu presupusul, Presa trebuie să nu se implice direct în a face lobby unor personaje politice decât PE BANI la vedere şi sub semnul „P” de publicitate!
Candidatul la primărie după catastroficii Simirad şi Nichita ar trebui să aibă nişte calităţi minime pe care NOI, societatea civilă – fripţi vreme de douăzecişicinci de ani – deja le conştientizăm şi le cerem ca fiind minime de la politicienii oricărui partid.
Dar despre aceste criterii minime vom discuta mai pe larg într-un articol viitor.
Altfel, vă întrebăm pe bună dreptate: pentru cine bateţi clopotele miticilor?