Am avut un moment de remember şi mi-au trecut prin „ochii minţii” cîteva evenimente importante de anul trecut şi pînă astăzi. Adică mă refer aici la perioada 2012-2013.
S-o luăm pe rînd:
– Anul trecut cam pe timpul ăsta, ţara era clar divizată în două grupări inegale. Adepţii băsescului şi adversarii lui.
– Adepţii băsescului – maximum 18% – ocupau reţelele de socializare cu campanii furibunde contra oponenţilor. Noroc de faptul că nu ne vedeam la faţă, sau cel puţin nu ne puteam atinge, că altfel eram în război civil şi populaţia ar fi ajuns cu 18 la sută mai mică la număr…
– Pe timpul ăsta anul trecut, eram un membru PNL cu 23 de ani vechime în partid care luptam cu argumente şi cu limbaj dur contra băsiştilor, apărînd pe Crin Antonescu şi imaginea sa.
– Am votat USL la toate alegerile de cîte ori s-a cerut, ca un soldat credincios al partidului, cu toate că aveam un sîmbure de îndoială în suflet după alianţa cu PSD…
– Urăsc PSD-ul încă înainte de a exista – nu pentru că am ceva cu doctrina lor socială sau cu unele idei socialiste pe care le consider cîteodată benefice – dar am multă ură faţă de unele exemplare din gaşca pesedistă care s-a ciocoit şi care a pus bazele unei societăţi strîmbe bazată pe furt şi jaf. Îi urăsc de moarte pe Iliescu, Hrebenciuc, Mitrea, Dan Ioan Popescu, Liviu Dragnea, Victor Ponta, Gheorghe Nichita, Mihai Chirica, Vasile Dumitriu, Solcanu şi mulţi alţii care au trecut prin PSD.
– De la liberali am treabă cu pseudoliberalii Fenechiu şi toţi cei din gaşca lui pe care îi cunosc şi se cunosc.
– Am fost, sunt şi voi fi liberal pînă la capăt, chiar dacă am demisionat din partid.
– Urăsc oportuniştii, lichelele, impostorii, oamenii care nu au simţul măsurii, a ridicolului – indiferent de culoarea politică.
– Imediat după alegerile parlamentare – dar imediat – noii guvernanţi m-au dezamăgit profund şi mi-au confirmat ceea ce doar intuiam, dar nu aveam dovada: sunt nişte ticăloşi ordinari care şi-au vîndut principiile şi cauza declarată pentru care au luptat în campanie şi pe care au abandonat-o imediat ce s-au văzut la putere într-un procent copleşitor de mare.
– „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”! La moarte politică, evident şi am hotărît să ies din mlaştina politicii şi să păşesc pe terenul plin de denivelări şi cu buruieni al societăţii civile.
– Cel puţin – dacă eşti atent pe unde calci – poţi să-ţi dedici viaţa unei cauze nobile, chiar dacă este din start pierdută. Îţi pui onoarea, cinstea şi corectitudinea în slujba omului fricos, al omului ignorant…Sunt totuşi un luptător, nu pot sta nepăsător cînd sunt scuipat.
– Mă simt acum mult mai bine, mă simt cu sufletul curat şi efectiv privesc cu detaşare la cîinii turbaţi din haita politicii care muşcă pe oricine le stă în cale!
– Nu mă tem de cîini, îi domin, iar cei cu adevărat turbaţi nu mă pot atinge pentru că mă ţin la o distanţă suficientă de colţii lor.

– După un an de zile, societatea românească este la fel de scindată, băsiştii au fost învăţaţi să se retragă în anonimat şi cîndva, la un semnal, să-şi scoată capurile din nou din vizuină. Îi ştiu pe mulţi şi îi voi zădărî continuu să-şi arate colţii şi blana murdară.