Aşa cum am mai scris înainte de alegerea candidatului pentru prezidenţiale, hotărîrea liberalilor avea să fie hotărîtoare pentru România următorilor cel puţin 100 de ani. E ceva similar cu aceea prin care s-a hotărît pe la 1860 să fie adus monarh străin în locul lui Alexandru Ioan Cuza şi să devenim Regat, ceea ce a pus bazele României moderne.
De ce această comparaţie?
Pentru simplul motiv că alegerea candidatului era un moment cheie, un macaz central într-un Triaj care ducea trenul pe linia din stînga sau linia din dreapta.
Crin Antonescu ar fi fost alegerea certă că Dreapta ar fi avut pentru Cotroceni un anticomunist care e perceput de români ca fiind un om antisistem. Tocmai din acest motiv au fost extraordinar de multe piedici în faţa sa. Sistemul nu se lasă niciodată învins, că de aia se cheamă Sistem şi face orice e posibil şi imposibil pe lumea asta să tîmpească populaţia pe categorii şi grade de inteligenţă cu tot felul de gulgute – care mai de care mai cretine sau mai sofisticate – prin metode simple şi hilare ce încep de la răspîndeaci de duzină care nu au altă treabă decît să multiplice mesaje pe reţele de socializare, sau la un rînd la farmacie, cînd se bagă prezervative, sau la depunerea dosarelor pentru Doctorat….
Pentru intelectualii sofisticaţi de prin marile oraşe – în general pentru universitari absolvenţi de Master şi chiar Doctori în diferite ştiinţe care includ cuvîntul „politologie”, există un alt tip de intoxicare.
Ăştia sunt atraşi în discuţii filozofice, li se dă impresia că teoriile emise de către ei sunt faruri de adevăr pe ţărmul Speranţei şi că numai ei pot emite Lumina ce arată Calea….
Pe ăştia îi percepi de la o poştă pentru că mai tot timpul ţin buzele strîns ţuguiate, vorbesc apăsat, folosind cuvinte banale, dar care sunt lăsate să cadă cu greutate…
Ăştia sunt de fapt cea mai tîmpită specie a naţiei. Odată cointeresaţi – unii plătiţi bine de Sistem cu stipendii substanţiale, alţii cu funcţii onorifice – se aruncă cu patos în luptă tocmai pentru a avea orgasm la creier şi ejaculează cînd văd că au putut determina mulţimea să intre între gardurile ce o dirijează spre strungă.
Ce satisfacţie năroadă poţi avea că ai distrus cu bună ştiinţă posibilitatea ca după un sfert de secol de securism şi comunism cu faţă umană, ţara asta să aibă în sfîrşit norocul să se fi ridicat din mijlocul poporului său, un ins ceva mai deosebit decît toţi ticăloşii din politică, ce a arătat că un om poate fi în vîrf şi dacă are Onoare, Cinste şi Corectitudine, virtuţi pe care „intelectualii imbecili” cum plastic îi „preţăluieşte” un amic de al meu, lipsesc cu desăvîrşire de la ceilalţi ipochimeni politici?
De grăit meşteşugit pentru abureala poporului nu duce lipsă ţara asta de reprezentanţi…Sunt mulţi cu darul vorbirii, sunt mulţi care au îndesat în valiza cu vocabulare cuvinte şi expresii urcîndu-se chiar cu genunchii să se închidă, dar din păcate doar Crin Antonescu a fost (şi din fericire încă mai este) politicianul care e perceput de oamenii simpli ce formează Gloata că vorbeşte din suflet, din inimă şi ceea ce spune pare pentru prima dată că spune din convingere şi nu doar ca să dea bine, sau să aburească.
Că e adevărat, o demonstrează însuşi faptul că cei care-l adoră sunt cu adevărat devotaţi lui, iar cei ce-l urăsc percep şi dînşii că e chiar un tip sincer şi din acest motiv se tem de el, se tem să ajungă la butoane şi să le încurce treburile…
Există însă înafara acestor două categorii bine conturate şi restul, imensul cîrd de gîşte şi gînsaci care sunt mînate pentru simplul motiv că au minte puţină în conformitate cu creierul ce încape în micuţa cutie craniană, cînd spre stînga, cînd spre dreapta, promiţîndu-li-se o baltă imensă cu peşte şi broscuţe tinere.
Cîte o gîscă de asta, găgăie la un moment dat atotştiutoare dorind probabil să iasă din cîrd şi să se transforme în om care să aibă putere să mîne cîrdul….dar tot gîscă rămîne.
Ceea ce s-a întîmplat acum cu exponenţii aşa zisei Drepte ce s-au urcat mîrlăneşte pe umerii lui Antonescu deasupra mulţimii folosindu-se de mintea sa luminată – dar schimbîndu-i radical gîndirea în interesul propriu – a hotărît deja în avans menţinerea României pe drumul bătătorit al statului comunistoid securistic, de care nu vom mai scăpa niciodată.
Se pare că pe noi ne-a bătut Dumnezeu pe vecie pentru că suntem cam singurul popor de pe faţa pămîntului ce l-a putut ucide cu adevărat pe Domnul după o jumate de secol de comunism …
Doar la noi preoţii au fost convertiţi de Sistem şi au trecut de partea Satanei, numai la noi capii Bisericii fac pe faţă jocul călăilor, propovăduiesc în biserici slugărnicia şi supunerea faţă de conducătorii care au adus o orînduire ce ne-a distrus fibra neamului!
Din acest motiv nu ne mai putem rupe şi nu mai putem să ne întoarcem pe calea cea bună! Ne-au otrăvit sufletele şi creierele într-un asemenea hal, încît nu mai judecăm corect, nu mai putem vedea oamenii adevăraţi de lîngă noi, aprobăm şi dăm continuu girul unor diavoli care ne chinuie, care ne schingiuesc sufletele, orbindu-ne…
Crin Antonescu a văzut de două ori bine şi a luat hotărîrea corectă pentru partidul său: prima dată cînd a conştientizat că singura posibilitate de a-l învinge pe Talpa Iadului Băsescu, trebuie să se unească cu dracii roşii şi să facă USL şi apoi cînd şi-a dat seama că dracii l-au minţit doar ca să treacă puntea Styxului, pentru ca mai apoi să-l trădeze şi atunci A RUPT USL-ul!
În ambele cazuri acţiunile şi proiectele politice şi le-a asumat conştient şi a făcut-o spre beneficiul neamului!
Dacă am să-i reproşez ceva, este faptul că s-a bazat şi a intrat în luptă alături numai de mica sa oştire în care există foarte mulţi mercenari infiltraţi de inamic. Dacă ar fi avut intuiţia să se apropie mai mult de adevărata societate civilă, să-i cîştige încrederea prin mesaje directe, dacă ar fi avut pur şi simplu flerul să întrezărească colcăiala de şerpi ce-l înconjura, iudele ce-i erau băgate în apropiere pe post de oameni de încredere, astăzi nu se ajungea în situaţia aceasta. Ăsta e marele său păcat.
Ar fi avut de partea sa Mulţimea şi în ciuda năpîrcilor ce-l înconjoară, ar fi avut imediat lîngă el o masă de susţinători de care s-ar fi temut amarnic nişte lepre tîrîtoarte ca aceşti Atanasiu, Orban, Marin Petrache şi încă destui ca ăştia…
Totuşi, poporul român este îndurător şi pare prost doar pînă în punctul cînd cineva abuzează prea mult de bunătatea şi încrederea sa şi neîndoios că toate acestea se vor răzbuna.
Niciodată nu va fi ales în funcţia supremă din stat un om numit fals de aceste iude ce au furat idealul liberalilor lui Brătianu.
Niciodată un sas ce şi-a dovedit viclenia şi dorinţa nemărginită să conducă o ţară cu origini ancestrale de civilizaţie – de altă religie decît populaţia majoritară!
Niciodată un papagal care a zburat în colivie de pe o baghetă pe alta şi care chirăie sîsîit şi peltic nu va fi alesul românilor, chiar dacă s-au lăsat pînă acum păcăliţi şi prostiţi de Iuda.
Pentru asta, românii vor avea un singur scop: să dejoace planurile ticăloşilor, fiind din nou puşi ca de fiecare dată în ultimul sfert de secol să aleagă răul cel mai mic.
Va fi Ponta şi PSD-ul? Va fi Ghişe? Deja nu ne mai interesează cine naiba mai iese dacă am reuşit din nou să dăm norocului cu piciorul…
Cuvintele de ordine de azi începînd, vor fi: jos Johannis! Jos Predoiu! Jos Ponta! Lua-v-ar naiba pe toţi şi tot ce reprezentaţi voi!