Curg ştiri despre viaţa din PNL pe bandă rulantă…
Sit-uri cunoscute ca fiind interfaţa unor Servicii, mîncători de rahat din tabere adverse sau prietene de conjuctură, „anal işti” binevoitori, membrii cooperatişti fani Sasul, susţinători de-ai lui Antonescu, ce mai, e fierbere mare pe Facebook…
Certamente e doar că PNL se află într-un mare pericol şi este în faţa unei schisme istorice din care e posibil în cel mai bun caz să se despartă hotărîtor şi adepţii lui Crin Antonescu să fie nevoiţi la un moment dat să aleagă între a rămîne într-un partid liberal condus de corupţi şi de oameni profund interesaţi, sau să rămînă o mînă de cinstiţi, care merg pînă la sacrificiul suprem, doar pentru a pune bazele unei alte clase politice şi pentru a arăta că se face politică – chiar şi utopică pentru România – punînd interesul general înaintea interesului propriu.
Ceea ce se întîmplă acum în PNL – şi asta se vede cu ochiul liber – e faptul că în perspectiva unificării cu PDL, mulţi dintre cei care au trădat liberalismul în favoarea avantajelor regimului băsist, văd posibilitatea de a se spăla cu dero şi să reapară în public cu haine schimbate, cu blană de oaie peste cea de lupi, alături de nişte exemplare „alfa” din turma liberală.
Care e şmecheria?
Ca unul care sunt liberal din convingere şi nu din interes, care am rezistat 23 de ani în mocirlă pînă am hotărît să mă desprind de o gaşcă de penali de sub comanda lui Fenechiu, este cît se poate de simplu să analizez şi să trag concluzii.
Vreme de 5 ani de zile cît Antonescu a condus Partidul, mare parte dintre rechini au încercat fel şi chip să aibă controlul asupra afacerilor necurate la scară largă, cerînd funcţii şi demnităţi de la partid şi în mare parte le-au obţinut, dar întotdeauna le-a mirosit nasol că Antonescu nu este unul ca ei şi nu-l pot şantaja sau ademeni în niciun fel în şmenuri şi intrigi ticăloase.
Ăştia nu de asemenea lider au avut nevoie, de care să se ferească sau pe care să nu se poată baza cînd aveau nevoie de susţinere în faţa unor instituţii abilitate, cînd erau trataţi ca oricare infractor din orice partid altul decît cel liberal.
Demult şi-au jurat aceşti cîini bătrîni să-l debarce pe Crin cu orice preţ, sau să scape de el în mod elegant dacă se poate…
Au speculat imediat oportunitatea că Antonescu şi-a găsit în Johannis un aliat în întărirea partidului şi în eventualitatea unei rocade ce ar fi avut menirea să lase PNL-ul pe mîini bune.
Ceea ce Antonescu nu a luat în seamă a fost şi posibilitatea ca „neamţul” să aibă şi trăsături pur româneşti, să aibă genă autohtonă, care se activează imediat în faţa unor orgolii de mărire şi de onoruri imediate.
Antonescu a dovedit în cei 5 ani de cînd a condus partidul, dar şi de cînd face politică liberală, că el este o excepţie de la ceea ce ştiu şi au perceput românii de la standardul autohton al politicianului.
După moartea seniorului Coposu, Antonescu a dovedit în politica românească din plin că un politician poate fi cinstit, onest, om de principiu, necorupt, anticomunist şi neaparţinător al Sistemului, ori toate aceste calităţi sunt în ochii acestei cloace politice, exact dezavantaje…
Problema esenţială de acum în partid este că de fapt Johannis nu poate crede şi înţelege că toţi lingăii care se bat pentru un loc mai aproape de şezutul său, nu-l iubesc şi nu-l stimează cîtuşi de puţin, ci îl dezmiardă pentru a-i cîştiga încrederea în scopul de a primi funcţii de la care se aşteaptă la privilegii pe termen scurt şi dacă prin absurd ar cîştiga Preşedinţia României, viaţa sa în PNL ar fi foarte scurtă, ca şi în situaţia cînd ar pierde alegerile şi i s-ar cere urgent demisia.
Trebuie să fii prea naiv să nu vezi cooperativa formată după Congres între nişte rechini bătrîni cu lideri din teritoriu, ce fac jocuri mîrşave pe sub masă exact împotriva voinţei membrilor şi simpatizanţilor liberali simpli, care reprezintă majoritatea!
Sunt voci de liberali, orbiţi de ideea inoculată abil că NU trebuie gîndit „Antonescu sau nimic”, că există marele pericol să cîştige Ponta alegerile şi să se instaureze dictatura PSD pentru mulţi ani de acum încolo…
Şi cu ce ne-ar mai deranja asta? Dacă un om ca şi Crin Antonescu – un simbol al acestor ani cumpliţi de regim băsist – nu poate ajunge prin voinţa unui electorat stabil şi majoritar în fruntea ţării în ciuda sistemului securist împămîntenit – măcar pentru a încerca să probeze ceea ce a demonstrat în atîtea rînduri prin puterea exemplului – atunci, da! La dracu’ cu orice alt candidat impus prin forţă şi prin jocuri de culise, atunci ne vom comporta româneşte: să vă moară şi capra voastră idioţilor şi apoi vom trăi doar ca să omorîm toată turma!
Acum Johannis are ocazia să probeze încrederea lui Crin Antonescu de a cărui prietenie s-a bucurat cu multe riscuri din partea acestuia şi să decline în favoarea sa candidatura la Preşedinţie.
Motive sunt atît de multe, încît ar face obiectul unei lucrări de doctorat pe teme de marketing politic, dar aceste teme sunt în general ocupate de inepţi interesaţi politic.
PNL se află astăzi pe buza prăpastiei. Sunt discuţii avansate şi negocieri „la baionetă” cu pedeliştii lui Blaga ce au tras pînă mai ieri cu toată muniţia şi armamentul lui Băsescu în liberali.
Pentru binele Ţării, pentru un nou proiect politic gîndit în mare parte de Crin, se fac astăzi compromisuri pentru ca să se întărească Dreapta românească şi să se închege un nou partid liberal ce se doreşte a fi mult mai puternic. Din acest proiect, nu-l poţi elimina pe autorul lui, pentru că apoi se va alege preful de această construcţie!
Crin Antonescu are foarte mulţi adepţi în România, care nu sunt aleşi în forurile unde se targ sforile şi se fac jocuri murdare. Din acest motiv trebuie să le transmitem acelor hahalere un mesaj cît se poate de clar: nu vă jucaţi cu voinţa noastră a majorităţii, nu încercaţi să măsluiţi sondaje ce v-ar fi favorabile lui Johannis, că nu ţine şi altceva mai bun nu avem de făcut ca să rămînem cu conştiinţa curată, decît să nu ne prezentăm la vot!
Să iasă şi Dracu Preşedinte al României, că tot l-am avut pe tat’su!
Oricum, fără noi, Johannis nu are nicio şansă!