12307530_961220190619736_8854439749371143197_o

TEI – A DRACU, NEMERNICULE!

Astăzi lumea ieșeană este în sărbătoare.
Zeci, sute de ieșeni chiar au considerat că este normal să înfrunte vremea câinoasă de afară cu lapoviță și ploaie mocănească numai să vadă cu ochii proprii ce poate niciodată nu au mai sperat și nu au mai crezut.

12308104_961215003953588_2082945065309499272_o12309873_961219150619840_297328659899840199_o
După doi ani de la nenorocirea și umilința îndurată în colectiv de la doi nemernici care erau la butoanele mafiei din Administrația Locală ce au îndrăznit ca doi venetici ce sunt să distrugă cu bună știință un simbol al unei comunități din care nu au făcut și nu vor face niciodată parte, lumea a venit să vadă cu ochii proprii că este adevărat, că de data asta a reușit să îngenuncheze MAFIA.
Mă uit la pozele puse pe feisbuc de maestrul Liviu Antonesei și recunosc pe mulți alături de care am luptat în felul meu și după posibilitățile mele. Le văd pe chip satisfacția, le văd bucuria unui rezultat pentru care chiar s-au zbătut.

12304043_961212530620502_4789704914286333958_o
M-am gândit bine dacă să fac efortul să ajung măcar pentru câteva minute printre „ai mei” și să mă fotografiez în semn de victorie lângă primul tei replantat în fața Școlii primare nr.1 „Gheorghe Asachi” unde mi-am început educația.
După îndelungi chibzuințe și frământări am hotărât să NU ies.
Pentru mine ceea ce s-a întâmplat astăzi nu e nicicum o sărbătoare. Nu e nicicum o biruință. Sufletul meu este negru de supărare și plânge și acum ca în ziua când au căzut secerați de drujba criminalilor primii patru tei. Îmi amintesc ca ieri. Erau chiar în fața școlii mele.
Plin de neputință am văzut fotografiile în ziar și seara la știrile locale. Era un anunț laconic. Nimeni nu spunea că vor urma TOȚI teii. Eu am intuit pe moment că asta se va întâmpla și atunci am început să mă agit scriind disperat pe facebook într-un țipăt mut.
Nu puteam ieși din casă, deoarece acum doi ani nu aveam rampa executată, așa că am suferit cinci ani de recluziune la domiciliu. Singura mea posibilitate, era să țip pe facebook.
Nimic. Simțeam doar rânjetul plin de satisfacție al lui Nichita, Chirica, Sălceanca, idiotului Buraga ce le poartă nu numai vorbele, a găozarilor puturoși, fricoși și obedienți DIN TOATĂ presa locală.
Mă sfidau. Împreună cu mine vă sfidau și pe voi. Se sfidau și pe ei.
Teoria mea cu decimarea teilor de pe tot bulevardul era bazată pe o mare experiență profesională, de viață, dar și de cunoaștere a mentalității din primărie a cretinilor de la butoane.
Îmi țipa sufletul a neputință, un nod urcat în gât mă sufoca rarefiindu-mi aerul. Vedeam Iașul pe timp de vară caniculară cu soarele dogorind cataroaiele ce tocmai se montau. M-am cutremurat la gândul că atunci când vor veni să mă vadă, copiii mă vor întreba uitându-se în ochii mei: „ce ați făcut tată, cum ați putut permite așa ceva când în lumea civilizată cu toții ocrotesc fiecare pomișor?”
În acele clipe de nenorocire nu puteam să mă gândesc la altceva decât la ceea ce aș putea eu – un biet invalid imobilizat la domiciliu – să fac. În nopți de nesomn am urzit planuri.
Am convenit cu mine însumi că trebuie să pornesc numaidecât de la a-mi crea oarece notorietate. Cu asta am lucrat demult.
După ce crima a fost complet înfăptuită și lumea a înțeles abia atunci cât este de lașă, de proastă, de ticăloasă, câțiva și-au întors capul spre mine. Atunci am pus problema politic și am început să scriu abordând crima din acest unghi. Numai așa putem să-i excit!
Asta a făcut ca după o mică pauză cât să scuture din cap și să se trezească, niște jurnaliști de dreapta – trompete băsiste rămase fără obiectiv, ci doar cu lupta antiPSD – să înțeleagă unde bat eu.
Dintr-o dată tema teilor decimați a fost preluată de pachetul de suflători ai postului TeleM care a polarizat niște interese politice care se opuneau PSD.
La scurt timp, după campania furibundă a acestui grup din presă a apărut din spuma mării societății civile „Iașul iubește teii” Campanie, hau-hau, imagine, fonduri pentru organizare…
Astăzi astea sunt istorie.
Chiar nu-mi arog niciun merit! Nici nu am. Singurul merit pe care îl revendic și pentru care sunt în stare să mor de gât cu orice detractor, este acela de a mă fi luptat o vreme ca Don Quijote să coagulez societatea civilă și să protestăm pentru a-i obliga pe târtani să îngenuncheze.
Așa ne-am cunoscut la început între noi, mai întâi pe Facebook. Pe Virgil Iordache, cel care m-a introdus apoi verbal într-un cerc de oameni de acțiune cu spirit civic cu care ulterior, cu unii m-am cunoscut și efectiv. Constantin Pâslaru, Răzvan Constantinescu, Liviu Antonesei, Alexandrina Dinga, Franco Dan Frunzetti, Andrei R. Ciuhodaru, Paul Sava, Last Mohican, etc. , sunt autorii morali ai victoriei de azi. Ei au la rându-le în spate pe alți și alți – tineri sau mai maturi – oameni curajoși și cu spirit civic.
Și mai în spate, se ascund efectiv o mare de anonimi care dintr-un motiv sau altul nu au curajul să se arate. Poate că au semnat pentru plantarea teilor, dar mă îndoiesc.
Trebuie să fim cât se poate de onești și de realiști. Meritul nostru – meritul real al jurnaliștilor și activiștilor civici care s-au dedicat acțiunii „picătura chinezească” concepută și afirmată de mine – este acela de a fi slăbit puternic PSD și de a fi distrus internațional și național imaginea lui Nichita, a lui Chirica, a PSD chiar și din acest motiv s-a pornit tăvălugul.
Dacă lucrurile nu ar fi luat asemenea întorsătură cu Nichita, Chirica și PSD, mă îndoiesc că am fi putut să le înfrângem trufia și doar schimbarea puterii ne-ar fi adus teoretic teii înapoi. A mai contat și dorința călăului de a rămâne la butoane cu orice preț și pentru asta dorea cu tot dinadinsul să-și spele mâinile de sânge verde.
Asta ne-a adus victoria!
Pentru mine nu e un motiv imens de bucurie și de satisfacție. Ștefan cel Mare nu mai are teii pe care generația mea i-a văzut crescând! Eu nu voi mai apuca să mă plimb în zilele toride de vară sub umbra lor! Bine măcar că voi muri cu gândul că nepoțica mea din Canada va veni peste zeci de ani și va avea imaginea pe care a avut-o cândva bunicul ei….Va înțelege poate prin asta SPIRITUL Iașului…
Deci: o etapă din marea bătălie a fost câștigată. Acum am determinarea ca în situația când partidul cetățenesc ce l-am înființat din răzbunare și de a da ieșenilor o ALTERNATIVĂ la ticăloși va însemna ceva după viitoarele alegeri ȘI VA DA Primarul, să duc lupta până acolo încât să-i pedepsim corect pe toți vinovații de crimă și să-i facem să plătească până la ultimul leu toate pagubile materiale! Pe cele morale nu le vor plăti niciodată…Ele îmi vor apăsa sufletul împreună cu lespedea de pe mormânt.
Sunt multe de făcut, sunt multe de reparat după ticăloșii ăștia care au distrus Iașul. Știu, le este frică! Se tem, indiferent ce uniforme poartă, ce grade și funcții au, sau cât de lungă le este barba.
Cu ajutorul bunului Dumnezeu le vom face. Cu credință și încredere că uniți avem putere. Cu răbdare, dar și cu o încrâncenare să răzbim în orice condiții!
Așa că transmit călăului Chirica un mesaj de care îl sfătuiesc să țină cont: TEI – A DRACU NEMERNICULE!
P.S. Lexi, teiul din poză unde maestrul Liviu Antonesi a aruncat câteva lopeți de pământ ca să se prindă, este chiar în fața școlii unde a făcut bunicu clasele primare și ți-l dedic ție! Să fii sănătoasă și să-l vezi bătrân! De câte ori vei veni la Iași să te pozezi lângă teiul lui bunicu.

12314722_961219060619849_778941912421821308_o

 

12307530_961220190619736_8854439749371143197_o

One thought on “TEI – A DRACU, NEMERNICULE!

  1. SA speram ca v-a fi o lectie pentru intreg popor ROMAN…. BIRUINTA contra SISTEMULUI de la IASI ::::!

Comments are closed.